Dac-am fi acum la radio, aţi putea şi auzi zgomotul inimii mele sfărîmate.
Fiindc-am poftit să mănînc o şaormă ca pe vremuri, cu vită şi berbecuţ, m-am dus la şaormeria La Matache.
Bună; am mîncat de atîtea ori acolo! Ştiam totul despre ea – şi nu din presa economică; se lăudau chiar băieţii de-acolo că în 2008 au fost cea mai profitabilă şaormerie. Vindeau sute de chile de carne de pui şi de vită pe zi; ţineau deschis non-stop şi – pe vremea aia – un vînzător bun pleca acasă şi cu 25 de milioane.
Doar că azi şaormeria La Matache de-abia se ţine cu dinţii de viaţă. Vinde pe sfert, clienţii au fugit – speriaţi de demolări, gunoaie, noroi şi ruine. Băieţii au rămas, cu salariile pe jumate – dar nu se lasă; chiar dacă zona a murit, poate mai e o speranţă. Iar şaormeria, aşteptînd vremuri mai bune, nu a făcut rabat de la calitate în tot timpul ăsta.
La Matache – laolaltă cu alte afaceri oneste din preajmă – speră să se termine odată bîlciul făcut în jurul Halei; că, după ce se va construi noua stradă Buzeşti, consumatorii se vor reîntoarce pe-acolo.
Şi nu! Nu Oprescu a nenorocit zona! Ci nişte oameni care nu văd, nu pot, nu vor să vadă mai departe de ideile lor fixe.
Salvatorii Bucureştiului cum de nu-şi dau seama că salvarea Bucureştiului înseamnă şi să te porţi în interesul Bucureştiului?
E în interesul Bucureştiului să blochezi proiecte şi investiţii? E în interesul Bucureştiului să nu poţi să beneficiezi de proprietatea ta? E în interesul Bucureştiului să dai faliment doar ca să se poată lăuda cineva cu lupta împotriva sistemului?
Mă, salvatorilor! Dacă v-ar fi păsat de Matache, în loc de proteste, procese, mitinguri şi marşuri, v-aţi fi strîns laolaltă şi, odată pe săptămînă, v-aţi fi dus la cumpărături în zona Buzeşti-Matache, ajutîndu-i astfel pe comercianţii afectaţi de lucrări!
Doamne, mi-e atît de silă!
Mulţumesc, salvatorilor! Fiecare chil de praf pe care-l înghit, din cauza voastră îl înghit. Fiecare kilometru în plus pe care-l ocolesc, din cauza voastră-l ocolesc. Fiecare leu pierdut de cei care nu vînd nimic, din cauza voastră e pierdut.
Şi în ciuda voastră, azi, înconjurată de praf, gropi şi moloz, şaormeria La Matache se încăpăţînează să trăiască.
