scris de Ando
Aşa, da ! Mai am eu două sifoane vechi – de sticlă – şi câteva post-revoluţionare, adaptate pe diverse ”PET”-uri dar nu mai aveam unde să le umplu.
Vă aduceti aminte că în primii ani de după 89 apăruseră o puzderie de sifonării. Cel puţin cinci aveam eu în imediata apropiere de casă!
Cred că a fost unul din primele ”business”-uri mai la îndemâna micilor întreprinzători. A apărut, în consecinţă, generaţia sifoanelor din plastic, mai uşoare şi mai puţin periculoase la umplere.
Cu timpul însă, din diverse motive, afacerea cu sifoane s-a… fâsâit. Acum, de exemplu, cea mai apropiată sifonărie de mine am depistat-o la două staţii de tramvai, dar tramabalarea până acolo – chiar şi cu maşina – îmi cam tăiase cheful de sifon.
Aşa că, fără a fi un băutor înverşunat, sunt mulţumit: vara asta am rezolvat problema şpriţului!!!
Hai noroc şi sănătate!
