Ghinionul dete peste propitaru’ rablei ăsteia. După ce că mă tot iau de el, hop! – pe strada unde zace maşina, se şi lucrează!
Se sapă, se sparge – ştiţi şi voi, şantierul obişnuit.
Matale, şi matale, şi matale – care citeşti ce scriu aici – ce ai face? Io cred că ai face un efort şi ţi-ai oploşi maşina pe altundeva.
Sau… nu. Mă rog, văz că propitaru’ şi-a lipit pe geamuri nişte hîrtii: “NU ESTE DE VÂNZARE” (uite acu’ o cumpăram!) “NU ESTE ABANDONATĂ” (daaa…) Dar s-o mute: ioc. Da’ poate face cineva o chetă, poate mai donează cineva cîte un leu, ca să poată omul să-şi ferească maşina din calea urgiei şantieristice.
Eu zic că propitaru’ e foarte şmecher şi foarte descurcăreţ. Ştie că, atîta vreme cît rabla sa zace în sectorul 5, nu are ce să păţească: aici nu se ridică maşini, aici nu se dau amenzi… trai pe vătrai!
Eu mai zic şi altceva. Că propitaru’ a ajuns să creadă că maşina lui e monument istoric – aşa că nu are voie nimeni să i-o mute de acolo.
Nu-i aşa, domnu’ propitar?
Nu-i aşa, domnu’ Nicuşor Dan?
