Diletantismul din Pasajul Lipscani

Acesta este episodul cu numarul trei al mini-serialului despre Pasajul Latin, fost Lipscani.  In episodul de fata am sa arat cum o idee buna nu poate fi salvata de o punere in opera demna de o parodie si gustul amar lasat in urma, daca nu ar fi vorba de realitate.

Cea care a realizat panourile-copii dupa scenele Columnei lui Traian este Valentina Adriana Ivan. Nu stiu daca s-a documentat la Roma sau la copia Columnei de la Muzeul National de Istorie a Romaniei, insa ceea ce a rezultat este un fiasco total. Adriana Ivan a absolvit Facultatea de Arte Decorative si Design, sectia Scenografie, din cadrul Universtitatii de Arta din Bucuresti in anul 2002. In timpul facultatii, cat si in anii urmatori a participat la expozitii de pictura si desen, la Festivalul de Moda de la Bucuresti, dar si la cel din Mangalia, realizand costume si scenografie pentru diverse firme si agentii de publicitate. Punctul de cotitura in cariera artistei este anul 2004, cand incepe sa lucreze cu Primaria Bucuresti, facand saltul de la design de costume taman la reabilitare de monumente, participand la reabilitarea monumentului „Eroii Patriei”. Anii urmatori cimenteaza relatia dintre Adriana Ivan si Primaria Bucuresti, Adriana Ivan ocupandu-se de noile steme ale municipiului Bucuresti si de reabilitarea fantanilor de pe Bulevardul Unirii. In anul 2009, pentru 700.000 de Euro, concepe si realizeaza „Obiect Simbol”, dedicat inventatorilor din domeniul aviatiei romanesti, monument ce a fost plimbat prin toate depozitele Primariei.
In ceea ce ne priveste, in toamna anului 2010, este aleasa direct, pentru suma de aproximativ 450.000 de Euro, sa realizeze machetele „deosebite” din Pasajul Latin. In presa vremii, artista declara ca profesiunea si determinarea de a realiza ceva frumos o recomanda pentru aceste lucrari. De asemenea, a mai spus ca pretul machetelor nu este dat de materialele folosite, ci de conceptul artistic realizat de domnia sa.
Intr-un interviu acordat B365.ro, afirma ca „Pentru punerea in opera a conceptiei plastice, artistul vizual utilizeaza manopere si materiale specifice: documentare, regandirea plastica a tuturor elementelor plastice si armonizarea acestora cu locatia propusa, realizare de desene si schite, realizare priza pentru lut, realizare model din lut, realizare negativ, realizare model ghips, executare remodelari finale, cizelare – patinare suprafete, montare, transporturi materiale diverse, regie de atelier, toate materialele si manoperele tehnice, taxe si impozite datorate statului, asistenta artistica de specialitate pe tot parcursul proiectului, etc. Nu materialele rigide utilizate sunt esențiale in acest proiect, ci rezultatele finale ale conceptului plastic propus de mine. Conceptia plastica precum si punerea acesteia in opera imi apartine in totalitate. Municipalitatea a agreat ideea propusa (la acest concept plastic lucrez din 2007)”.
Personal cred ca mai ramanea sa ne enumere cum isi lega siretele sa nu se incurce si cum isi prindea parul sa nu se murdareasca. Pentru exemplificarea imaginii pe care o am in minte de cand am citit aceasta declaratie, va recomand filmuletul de mai jos. Cat despre partea legata de documentare, va voi dovedi ca nu reprezinta nimic altceva decat vorbe goale!

 
Administratia Monumentelor si Patrimoniului Istoric afirmau atunci ca au respectat prevederile legale atunci cand au atribuit direct acestei artiste lucrarea in cauza, ca nu erau obligati sa organizeze licitatie, fiind vorba de un contract ce presupune servicii culturale, conform Ordonantei 34. Rodica Nimara, sefa Serviciului de Achizitii din cadrul Administratiei Monumentelor, afirma ca este un proiect ce a fost agreat de Sorin Oprescu, dupa ce in prealabil a existat o comisie care a vazut proiectul, iar ca pretul lucrarii a fost stabilit in urma negocierii directe cu Adriana Ivan.
Artisti precum David Sandor, Alesandru Radvan sau Dan Perjovschi afirmau ca suma este ridicola, tinand cont de faptul ca nu este o lucrare de conceptie, ci doar replici dupa scenele de pe Columna. Tot aceleasi voci spuneau si ca Adriana Ivan nu este un nume in sculptura romaneasca si ca modul in care procedeaza Primaria Generala este cel putin dubios.
Bun, revenind la vorbele goale despre care am zis ca am sa le dovedesc si sa incepem cu inceputul. Imi cer iertare pentru calitatea mai slaba a fotografiilor, da nu posed un aparat care sa fotografieze prea stralucit in conditii de slaba iluminare. Nu ma puteam folosi de blit, caci mi s-ar fi reflectat in geamul protector al panourilor.
 
Ce vedem in imaginea de mai sus? Explicatia gravata pe tablita de alama este ca vedem „Una dintre cetatile dacice”. Asa sa fie oare?
 
 
Da, vedem ca explicatia este aceea ca avem in fata imaginea uneia dintre cetatile dacice. Eu, ca istoric, pot lesne sa va spun ca aceasta explicatie este cat se poate de eronata. Intrebarea care ma macina este cum poate afirma Adriana Ivan ca a facut o munca de documentare serioasa?
Ceea ce vedem in acest panou nu este o cetate dacica, ci una dintre fortificatiile romane de pe Limes. Limesul era frontiera externa a Imperiului Roman, alcatuit dintr-o salba de cetati, castre si puncte de observatie. Mai multe de atat, imaginea de mai sus este o cobinare a doua parti dintr-o scena de pe Columna lui Traian!
 
  
Scena este una mai lunga, asa ca am optat sa o prezint in 3 imagini. Vedem clar ca nu este vorba de o cetate dacica, ci scena originala ne infatiseaza mai multe castre si puncte de observatie de pe frontiera, repetitia cu care incepe scena sugerandu-ne ca vedem o linie defensiva continua. Vedem ca langa punctul de observatie sunt doua capite de fan, ceea ce ne indica o unitate de cavalerie, busteni asezati ordonat, care indica ori faptul ca urma sa se construiasca ceva, dar cel mai probabil ca era un rug folosit ca si semnal luminos in caz de atac, dar vedem si garzi care pazesc aceste fortificatii din afara zidurilor. Lucrul acesta denota incordare, iminenta unui atac, cat si teama de un atac preventiv al dacilor. Vedem de asemenea ca aceste fortificatii au faclii care ard, lucru omis de reproducerea Adrianei Ivan, ceea ce ne arata ca scena pe care o urmarim se desfasura noaptea, iar santinelele erau vigilente. Cel mai probabil asistam la o bucata din frontiera de pe Dunare, lucru sugerat de apa care curge prin fata liniei fortificate. Un alt lucru care ne dovedeste ca nu avem in fata razboinici daci este faptul ca pe scuturile soldatilor se pot vedea emblemele unitatilor de care apartin, lucru pe care dacii nu il faceau. Daca nu ma credeti, va rog sa va documentati pe aceasta tema. Exista zeci de carti despre Columna, scrie de istorici de prestigiu, atat din Romania, cat si din strainatate.

 

Acum, ca v-am captat atentia, va spun ca urmatoarele episoade din serial vor fi destinate explicarii fiecarui panou in parte. Pentru mine, repet, este halucinant sa vad cum sunt gresite, dar ma si mira faptul ca nimeni nu a sesizat acest lucru. Nici populatia bucurestean, nici oameni de cultura, presa sau cei doi academicieni care au fost prezenti la inaugurarea pasajului modernizat.