scris de Ando
Am primit, de curând, această fotografie de la o veche cunoştinţă din Canada, dl. Adrian Szasz – un pasionat artist fotograf – fotografie făcută în toamna anului 1972, pe strada Antim.
Câteva detalii explicative: în stânga, este zidul Palatului Sinodal care mărginea, spre stradă, incinta ansamblului Mănăstirii Antim. În planul doi, parţial mascată de bărbătul din cuplul de pe trotuar, se zăreşte o porţiune din clădirea şcolii Poenărescu. Iata o fotografie completă a şcolii din 1980 luată de aici:
Revenim la fotografia străzii Antim. În dreapta imaginii, casa cu marchiză din prim plan, cu gardul cu zăbrele din beton, este situată chiar pe colţul intersecţiei cu strada Logofătul Nestor. Mărind imaginea, pe aceeaşi parte dreaptă, se vede şi începutul intersecţiei cu strada Justiţiei.
În sfârşit, în plan îndepărtat, se vede acoperişul ţuguiat al clădirii de la intersecţia străzii Antim cu strada Palas.
Bine, bine, dar de ce m-am “agăţat” eu aşa de această fotografie ? Păi, pentru că am copilărit în zonă şi pentru că am făcut clasele de “generală” la şcoala amintită, şcoală care a avut (împreună cu Mănăstirea Antim) şansa să scape de crâncenul tăvălug al demolărilor din zonă.
Aşa că n-am pregetat să dau o fugă până acolo şi să încerc să refac imaginea în condiţiile actuale. Lucru ceva mai dificil pentru că Palatul Sinodal a fost şi el “mutat” – vezi aici întreaga poveste – şi, acum, aflându-se în altă poziţie, e greu de “ghicit” unghiul iniţial.
Oricum, asta e imaginea de acum:
Deci două fotografii care cuprind o paranteză de aproape 40 de ani!
Îmi face o deosebită plăcere şi vreau cu tot dinadinsul să profit de ocazie ca să-i mulţumesc încă odată Aventurierului (G. Graur) care a făcut, realmente, o muncă de bijutier prin “serialul” său despre străzile pierdute sau mutilate pentru totdeauna: Antim, Cazărmii, Logofatul Nestor, Palas etc. Mi-am petrecut primii 12 ani din viaţă în acest cartier, dar mărturisesc că, de fiecare dată când citesc şi recitesc articolele sale, simt cum se împrăştie din ceaţa care s-a depus, inevitabil, peste amintirile acelei perioade. Şi nu mă sfiesc să repet vorba lui HM: mulţam, Aventurierule!
