Martirii civismului

Cred c-am mai pomenit de subiectul ăsta – aşa, în treacăt. Acuma e momentul să intru în detalii.

Primăvara e vremea minunată din an cînd se trezesc martirii civismului.

În primul rînd apar ăia de la bloc. Nu mă-nţelegeţi greşit! E frumos cînd vezi oameni făcînd curat în faţa blocului, tăind crăcile uscate, strîngînd chiştoacele. E urît cînd din asta iese un subotnic, cînd cîte un căprar frustat bate pe la toate uşile, susţinînd că toată lumea trebuie să iasă afară la curăţenie. Nu – nu toată lumea trebuie să iasă afară la curăţenie. Căprarul blocului face rost de o găleată cu var şi – dupe ce termină cu pomii – îşi dă seama că poate să spoiască şi bordurile, ba chiar că poate să tragă şi nişte marcaje pe aleea de la ghenă. La prima ploaie tot varul ăla se transformă într-o jegăraie scîrboasă, care ajunge să fie luată pe picioare şi adusă înăuntru. Dar căprarul-gospodar e fericit.

Mai avem şi căprarul de stradă. El a descoperit reţeta secretă a regilor asfaltului. Ştie cum să astupe gropile de pe carosabil – şi mai rău, chiar şi le astupă. Reţeta e următoarea:

  • se mătură strada
  • se adună praful şi gunoaiele în gropile din asfalt
  • se toarnă pe deasupra nişte ulei de motor ars (orice gospodar are un bidon pus deoparte)
  • peste ulei se presară nişte nisip

Vă daţi seama că peste o oră toată strada e năclăită cu ulei amestecat cu gunoi, dar nu contează. Gropile au fost astupate mai ieftin decît o fac regii asfaltului.

Dar avem şi căprarii şoselei. Şoferi peste care dau mai ales sîmbăta; îi recunosc după obstinaţia cu care merg mai încet decît trebuie, după felul în care încetinesc cu 300 de metri în faţa semaforului pus încă pe verde – ca să te facă să-l pierzi, după plecatul de pe loc cu cinci-şase secunde întîrziere. I-am văzut şi-n echipă: merg special cu 50 la oră – pe Basarab sau prin alte locuri unde se dă talpă – unul pe banda-ntîi, altul pe banda a doua, doar-doar de or încetini ei vitezomanii! Nu se gîndesc niciodată că poate vînează oameni care trebuie să ajungă la un spital, care chiar au o urgenţă – nu. Tot ce contează e că-şi filmează plimbările şi apoi demască toţi mitocanii pe trafictube.

Of! Luptînd contra mitocăniei, e aşa uşor s-ajungi înapoi la ea.

Implicarea civică înseamnă şi bun-simţ, şi exemplu pozitiv, şi discreţie şi eficienţă – se pare c-am uitat lucrurile astea.