O plimbare cu ochii, troleibuzul sau pasul prin Bucureşti răneşte. Zăpada puzderie s-a oprit de vreo două săptămîni. Şi cu toate astea gunoiul, jegul, albul murdar de fecale de cîine persistă, sugrumă. Maşinile n-au decît o bandă de circulaţie. Pietonii doar un drumeag nenorocit de păşit. Stînga-dreapta zăpada abandonată, dată unul altuia, maşinilor s-o calce, pietonilor să cadă-n bot, a rămas încremenită-coşciug. Nimeni n-o ridică. Nimic din hărnicia primarilor nu se vede. Presa a abandonat subiectul. Zăpada coşciug. Tare ca dracu’, alunecoasă, imposibil de frămîntat cu picioarele, jignire, lătură. Zăpada care nu mai e un pericol, zăpada moartă. Dumnezeu a dat, Dumnezeu s-o ia!
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi