Era un reflector? Erau ochi. Sute de ochi ciugulind din tine. Hranindu-se cu blestematiile ce le spuneai. Si mai ales sa nu te opresti. Sa nu ti se rupa filmul. Da, astea au fost senzatiile primei mele iesiri in fata publicului intr-un teatru. Mi-am mai lansat carti, am tinut conferinte, am vorbit in public, dar intradevar “sa fii actor” este altceva. N-am fost actor in fapt si asta m-a scos: am fost eu insumi povestind despre ce-a fost si ce mi-am imaginat ca a fost in mintile femeilor de altadata. N-am interactionat destul cu publicul. Am fost destul de scortos. Am uitat o groaza de detalii, am uitat complet scenariul de zeci de pagini facut saptamini in sir. Dar a iesit bine. A iesit minunat. A fost o seara pe cinste. Un public neasteptat. Dornic sa asculte nebuniile mele povestite si cintate. Istorioare din istorie. Un Gigi Melody in mare forma. Chef cu pove§ti si lautar. Incendiar, nu? Era “Amor si foc”! Showul continua. Eu si “colegele mele de scena”: Chiajna, Brincoveanca, Ghiculeasa, Maria Cur de Fier, Mimi Moft, Mita Biciclista sintem la Godot Cafe. Ii multumesc Alexandrei! Si lui George pentru incredere.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi