… mai ales în supermarketuri – fiindcă ascund capcane şi măgării.
… şi cel mai mult mi-e greaţă de promoţiile inaugurale – cînd e prilej de bulucire şi de oase rupte. Pentru ce? La sfîrşit nimeni nu-şi dă seama că a meritat.
La fel de enervante sînt şi lansările în sine: magazinul cel nou e plin cu marfă bună, relativ ieftină, cu nişte sortimente reuşite, cu nişte mărci pe care ţi-i drag să le cumperi; dar trec vreo trei săptămîni şi magazinul se întoarce la mediocritatea pieţei: mărci proprii proaste, lipsa stocului de chestii bune – şi aşa mai departe.
Dau ca exemplu negativ magazinele Lidl; puţine feluri de a face comerţ reuşesc să mă enerveze în halul ăsta. Nu-nţeleg fanii Lidl; am prieteni care merg la fiecare două zile acolo: luni e nu-ş ce promoţie la chiftele împletite, dup-aia e nu-ş ce reducere nemaipomenită la aparatul electric de ars benzină. Bilanţul? timp pierdut, bani risipiţi aiurea, chestii nefolositoare prin debara şi cămară.
Mă-nnebuneşte şi felul în care Carrefour sau Cora fac promoţii – genul ăla de ai reducere 50% la al doilea produs cumpărat – asta doar dacă primul produs cumpărat este (să zicem) un hîrdău de 10 litri de iaurt de iac ori un sac de 25 de kile de seminţe de banane – ceva absolut stupid şi nefolositor.
Mi-i silă de fel de fel de reduceri cumulate cu cupoane şi vouchere. Ai voucher valabil doar peste o săptămînă – marţea, dacă e soare; ai cupon de reducere la mîncarea de pisici, valabil doar dacă faci cumpărături de peste trei milioane de lei – şi tot aşa.
Apropo, la Lidl nu se primesc bonuri de masă.
