… habar n-am cum îi zicea pe timpuri. Era o cofetărie bună şi mare – se-ntindea la parterul blocului construit prin anii 60 în Romană, în dreptul staţiei de metrou (în stînga bloculului Leonida, cel cu OTV-ul sus şi KFC-ul jos.)
Ţiu minte cofetăria aia. Făcea de toate – prăjituri, pateuri, bomboane; toate bune. Acolo am mîncat prima dată cremşnit – şi bun mai era!
După Revoluţie, încetul cu încetul, spaţiul cofetăriei s-a micşorat; s-au deschis alte magazine pe-acolo. Vă spun drept, am şi uitat că fusese o cofetărie cîndva.
Pînă cînd am văzut firma asta: Kremschnitte & Kaffee – şi-am intrat.
Da! E aceeaşi cofetărie veche, de dintotdeauna! Dreptu-i că s-a restrîns, că spaţiu-i tare puchinos, dar tot e loc de cîteva mese. E aceeaşi cofetărie veche – cu prăjituri de-ţi lingi deştele, cu pateurile delicioase, cu plăcinta cu carne (n-am încercat-o, dar arăta bine!) cu bomboane, şi – bun-înţeles – cu cremşnit.
Să fiu cinstit, bucata de cremşnit ar putea fi mai mare şi prăjiturile cu un leu mai ieftine; dar faptul că am mai regăsit un loc din Bucureşti unde cofetăria veche s-a păstrat – asta e de nepreţuit!
Firma o fi ea pe nemţeşte, dar înăuntru totul e pe româneşte – şi într-un sens bun.
