Paul Everac scria odată că, odată devenit absolvent de-cine-mai-ţine-minte-ce-facultate-făcuse-el, situaţia sa aducea cu Piaţa Victoriei: multe perspective frumoase, dar nici o alimentară prin preajmă…
S-au schimbat vremurile; Everac a murit, de perspectivele frumoase din piaţă a avut grijă Ceauşescu, dar – aflîndu-te prin Victoriei – ai ce mînca.
E patiseria de la metrou, care rămîne – după ani şi ani – bună. Este Spring Time, una dintre primele afaceri din alimentaţia publică apărute după Revoluţie; rezistă – mă-ntreb cît – Gregory’s. Toscanei îi merge la fel de bine ca-ntotdeauna; iar la City Grill e buluc la prînz.
Snack Attack are publicul lui; iar la covrigăria Petru e mereu cineva; şi mai e o covrigărie: Luca, Paul – nu ştiu, că mă-ncurc între atîţia apostoli. Jos la metrou de asemenea se găsesc covrigi. De curînd avem şi un Fornetti, care – în alte vremuri – ar fi rupt piaţa… În Decembrie Mc Donald’s s-a îndurat şi a deschis ditamai restaurantul în partea dinspre pasaj (la parterul America House) – aşa că numai cine nu vrea, nu poa’ să mănînce.
Nu pun la socoteală şi vreo două-trei chestii sezoniere, care se laudă că vînd ba bio, ba healthy, ba nu-ştiu-cum – dar care, la ora falimentului, descoperă că au vîndut doar scump…
Patiseria Bianca de pe Titulescu (imediat după Doctor Felix) încă se zbate să-şi găsească drumul prin valurile vieţii; şi trag nădejde că o să şi reuşească, că tare mult mai încearcă! Şi-n plus, imediat lîngă ea, se deschide mintenaş şi concurenţa – altă covri-gogo-patiserie…
