Inscriptie in litere chirilice datand de la 1842, de pe zidul de sud al bisericii Domnita Balasa, Bucuresti – click fotografia pentru o vedere detaliata (©Valentin Mandache)
Imi plac foarte mult inscriptiile si alte tipuri de scrieri cu litere chirilice in limba romana. Acestea au pentru mine un profund apel identitar si parca vin si imi vorbesc din negura vremurilor. Limba romana si-a adaptat de-a lungul secolelor alfabetul chirilic, cu unele inovatii si litere proprii, nevoilor si suntetelor sale. Astfel atunci cand s-a produs” Biblia de la Bucuresti” in 1688, documentul de baza al romanei literare moderne, a rezultat o opera nu numai lingvistica, ci si de arte vizuale din cauza aspectului superb al literelor chirilice folosite. Stilul neoromanesc a reusit sa conserve in mare proportie din forma si estetica deosebita a chirilicelor prin redarea arhitecturala a literelor latine in coordonate care amintesc de vechiul alfabet, despre care am scris un articol amplu ilustrat la acest link. Un frumos exemplu de inscriptie cu litere chirilice romanesti este placa comemorativa fixata in anul 1842 pe peretele de sud al bisericii Domnita Balasa din Bucuresti, prezentata in fotografia de mai sus, si care este o extraordinara cronica condensata a istoriei si identitatii valahe. Am transpus aceasta inscriptie mai jos in litere latine, pastrand pe cat se poate felul de redare a cuvintelor si lipsa in general a punctuatiei:
Acest sfant si dumnezeiesc lacas in care se praznuieste cea intru marire innaltare dela pamant la ceruri a mantuitorului nostru s-au radicat din temelie la anul 1751 de raposata Domnita Balasa, fiica lui Constantin Voevod Basaraba Brancoveanul cu toate incaperile dupanprejur oranduindule spre locuinta saracilor celor fara adapostire la care au inchinat toata starea sa si a sotului sau banul Manolache Lambrino = Dar vremea ce toate le-invecheste aducand la darapanare toate incaperile, stranepotasau banul Grigore Basaraba Brancoveanul, odrasla cea din urma in care sau sfarsit acest slavit si vechiu neam al Basarabilor, si al Brancovenilor, leau preinnoint adaogandule la anul 1831 iar la anul 1838 Ghenar intamplanduse infricosat cutremur care darapanand si sfanta biserica, dumneaei baneasa Safta Brancoveanca nascuta Bals, sotia raposatului ban, ce au zidit spitalul brancovenesc silau inzestrat din casa sotului dumisale ca o stapana si efora iconomisind din veniturile acestei sfinte biserici si jertfind si din ale dumneaei, au ridicato din temelie in locul cei vechi marindo si frumutando, spre pomenire vesnica care sa savarsit prin osardnca staruire a epitropilor numitului spital ce sint si a sfintei biserici, caminarul Manuil Serghia si stolnicul Ioan Nadaianu la anul mantuirii 1842.
Ce e impresionant in textul de fata, pe langa placuta rezonanta a limbii de acum peste un secol si jumatate, sunt referintele de un respect profund la dinastia Basarabilor si la familia Brancovenilor, reflectand puternica identitate valaha a locuitorilor Bucurestiului acelui timp. Valahia era atunci o tara in sine insusi cu o istorie de jumatate de mileniu, care era intrinsec legata de domnitorii Basarabi ce au creat si condus acel stat in cele mai grele si de asemenea prospere momente ale sale. Curentul unionist nu avea atunci forta cu care este zugravit in istoriile nationaliste scrise de la unire incoace, inscriptia redand o stare de fapt naturala existenta in constiinta locuitorilor Tarii Romanesti. Textul mai face referinta si la un mare cutremur din Ianuarie 1838 si la extraodinarele fapte caritabile ale celor din urma Basarabi si Brancoveni, zugravind in cateva randuri o incantatoare pictura a Valahiei de acum 170 de ani.
Inscriptiile in litere chirilice pot fi usor citite de cei care cunosc chiar in mod bazic acest alfabet sau au facut la scoala rusa. Este deplorabil ca nu exista in curriculumul scolilor generale sau liceelor macar cateva lectii de romana veche scrisa in chirilica pentru a deschide asfel la cat mai multe persoane un imens capitol al identitatii noastre, ascuns in urma proceselor politice din ultimul secol si jumatate.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
