Biografia poetului, prozatorului,traducătorului şi cercetătorului
literar Nicolae Ţimiraş (n. 15 mai1876, Finţeşti, Buzău – m. 14decembrie 1950, Serto Fiorentino,Italia) conţine o sumă de necunoscute ce se cuvin a fi elucidate, spre o mai dreaptă
înţelegere a contribuţiei sale în domeniul crengologiei.
Nicolae Ţimiraş, după studiin temeinice, atât în ţară cât şi în străinătate, devine un excelent om al legii, practicând avocatura în oraşele Bucureşti şi Brăila.
La Brăila îl cunoaşte pe Constantin I. Creangă, fiul fermecătorului narator, şi, după un
timp, relativ scurt, se căsătoreşte cu fiica acestuia. Are un singur copil, Nicolae N. Ţimiraş (n. 1912– m. 1996), autorul unor însemnate memorii despre familia sa. Şi nu numai.
În biblioteca lui Constantin I. Creangă s-a păstrat, cu grijă, o parte importantă din cărţile,
manuscrisele şi însemnările lui Ion Creangă, la care nu avusese acces nici unul dintre biografii şi exegeţii operei inimitabilului creator.
Nicolae Ţimiraş, iritat de percepţia negativă pe care o aveau unii istorici şi critici literari, în
ceea ce priveşte comportamentul, studiile şi cultura lui Ion Creangă, decide să evoce personalitatea marelui clasic, apelând la materialul, de altfel preţios,existent în arhiva familiei.
Publică, mai întâi, în presa vremii, câteva articole incitante în care propune o altă imagine asupra omului şi dascălului Ion Creangă. Aceste contribuţii sunt apreciate, mai ales, de cei care l-au cunoscut pe autorul Amintirilor din copilărie, printre care trebuie să menţionez pe A. C. Cuza1, care îl determină să elaboreze o biografie în care să folosească aceste materiale necunoscute. Intervine şi istoricul şi criticul literar Leca Morariu2, un cunoscător profund al operei şi biografiei lui Ion Creangă, pe lângă cărturarul I. E. Torouţiu, care acceptă să publice, în oficina sa editorială, cartea lui Nicolae Ţimiraş ~ Ion Creangă după
documente vechi, însemnări şi mărturii inedite, cu numeroase reproduceri de autografe, portrete şi vederi.
Bucureşti, Editura„Bucovina“ I. E. Torouţiu, [1933], 336 pagini.
Institutul de Arte Grafice „Bucovina“ I. E. Torouţiu
Bucureşti III, Str[ada] Grig[ore] Alexandrescu, nr. 4
Tel[efon] 2.10.43
[Bucureşti], 2 iulie 1932
Str[ada] General Lahovari, nr. 90
Mult stimate domnule Torouţiu,
V-am căutat, dorind să stau de vorbă cu d[umnea]v[oa]s[tră], în
chestiunea despre care v-a scris d[omnu]l profesor Leca Morariu.
Eu trec pe la tipografie la ora 5 d[upă] a[miază]. În cazul când nu vă
convine acest timp, vă rog să aveţi bunătatea a-mi indica altă dată,
oricând doriţi d[umnea]v[oastră].
Cu rugămintea a mă scuza pentru deranjul ce vă fac, primiţi, vă rog,
cele mai distinse salutări de la devotatul d[umnea]v[oastră]
Nicolae Ţimiraş
Avocat
*
Bucureşti, 14 august 1932
Str[ada] G[eneral] Lahovari, nr. 90
Mult stimate domnule Torouţiu,
Am citit cu mulţumire scrisoarea d[umnea]v[oastră]. Condiţiunile
„pactului“ sunt acceptate fără discuţie. Le primesc pe toate, cu sincere
sentimente de recunoştinţă.
Formatul e comod şi avantajos, căci îngroaşă volumul; hârtia destul
de bună, cu literă nouă şi clişeele pe hârtie de cretă, mă încântă. Mă
oblig, fireşte, să pun toată stăruinţa ca tirajul de 2000 exemplare să se
epuizeze cât mai iute.
Ţin mult să capete satisfacţie optimismul meu, pe care experienţa
d[umnea]v[oastră] îl crede exagerat.
Am şi eu contra d[umnea]v[oastră] o singură posibilitate de
sancţiune: dacă dreptatea ar fi, cum sper, de partea autorului,
d[umnea]v[oastră] să puneţi repede în lucrare ediţia a II-a.
Sunt bucuros că aţi admis să se tipărească şi 50 exemplare de lux,
care vor prinde bine.
Condiţiunea acoperirii cu anticipaţie a costului, din vânzarea cărţii,
este indiscutabilă şi o subînţelesesem de la început. E bine că aţi pus-o în
mod expres, ca să puteţi avea întregul meu consimţământ pe această
cale.
Lichidarea „cu volume“ mi se pare o eventualitate imposibilă şi
optimismul meu o respinge.
Să nu se vândă măcar o mie de exemplare, în timp de doi ani?
Vă rog să nu vă îndoiţi de modestia mea. Criteriul meu de apreciere
nu e atât valoarea lucrării (care va rămâne totuşi o reală contribuţie în
istoriografia literară), ci subiectul în sine, originalitatea personalităţii
lui Creangă, lucrurile inedite, anecdotele, cuvintele de duh şi mărturiile
preţioase din cuprinsul lucrării, autografele facsimilate, în afară de
partea pur ştiinţifică, parte ceva mai aridă, care interesează un număr
mai restrâns de cititori.
„In extremis“, fireşte, e admisibilă o asemenea lichidare, dar eu zic –
să ne ferească Dumnezeu!
În ce priveşte numele de Ioan în loc de Ion Creangă (cum s-a scris
până azi) cercetările mele m-au hotărât să-i schimb numele în cel
adevărat.
După cum vă veţi putea convinge la Bucureşti, Creangă n-a iscălit
niciodată Ion, ci totdeauna Ioan.
Chiar în prima ediţie de la Iaşi (1890), editată de V. G. Morţun3 (din
care zece coale au fost revăzute şi cercetate de mâna povestitorului) şi-a
pus numele cu litere mari pe prima coală: Ioan Creangă, opere
complete.
Dorindu-vă bun sosit, vă rog să primiţi distinsele mele salutări.
Nicolae Ţimiraş
*
[Bucureşti], 7 august 1933
Str[ada] General Lahovari, nr. 90
Mult stimate domnule Torouţiu,
Potrivit dorinţei d[umnnea]v[oastră], am completat monografia Ioan
Creangă cu o bibliografie amănunţită, cuprinzând toate scrierile în
ordinea cronologică, împreună cu tot ce s-a scris despre el4, inclusiv
traducerile în limbi străine.
Am fost la biroul tipografiei, acum câteva zile, de unde am luat adresa
d[umnea]v[oastră].
Apreciind că vilegiatura la Govora e la începutul ei, şi în dorinţa mea
ca lucrarea să apară cât mai grabnic posibil, nu ştiu dacă n-ar fi bine să
daţi dispoziţii, ca tipăritura5 să poată începe în lipsa d[umnea]v[oastră].
Eu aş avea grijă să priveghez de aproape mersul lucrării şi mi-aş lua
toată răspunderea.
În cazul acesta, negreşit, ar fi nevoie să dispuneţi asupra
următoarelor chestiuni de amănunt:
1) Formatul, care aş dori să nu fie prea mare.
2) Corpul literei, de preferinţă cât mai citeaţă.
3) Hârtia, care aş ţine să deie cărţii un aspect cât mai voluminos,
fiind, în acelaş[i] timp, proprie clişeelor şi reproducerilor de autografe
în text. În practică, nu ştiu dacă ambele exigenţe s-ar putea împăca.
4) Tirajul, care, după aprecierea d[umnea]v[oastră], ar trebui limitat
la 2000 exemplare. Eu mă gândeam la minimum 3000. Sper în ceva
posibilităţi de desfacere, prin comitetele şcolare ale liceelor şi chiar
revizorate.
Mai mă gândesc şi la vâlva ce se va face, în toamnă, în jurul lui
Creangă, al cărui monument se dezveleşte la Iaşi. Dacă vi s-ar părea,
însă, că exagerez, hotărârea d[umnea]v[oastră] rămâne definitivă.
5) Un mic număr de exemplare pe hârtie excepţională, care de
asemenea rămâne la aprecierea d[umnea]v[oastră]. Mă gândeam chiar
la vreo două, trei pe hârtie cu totul deosebită, pe care le-aş prezenta
Curţii Regale şi ministrului şcoalelor.
Cred că şi pe această cale s-ar putea broda puţină reclamă, în micul
interes al desfacerii.
Doresc să consideraţi toate aceste puncte ca simple doleanţe, care nau
altă explicaţie decât graba mea. Eventual importunitatea6 unei astfel
de intervenţii se poate atenua prin indulgenţa d[umnea]v[oastră].
În speranţa unui răspuns binevoitor, vă rog să primiţi distinsele mele
salutări şi mulţumiri.
Nicolae Ţimiraş
P.S.
Din cauză că am fost bolnav, n-am putut termina la timp articolul
făgăduit, cu privire la falsele portrete literare: Eminescu şi Creangă,
datorate d[omnu]lui G. Călinescu.
Dacă socotiţi că nu e prea târziu, s-ar putea publica în numărul viitor
al revistei.
N. Ţ.
Biografia aceasta, insolită, ne
relevă un alt Creangă. Şi anume pe
cel autentic, moderat, studios şi
temeinic în ceea ce întreprinde.
Legendele şi anecdotele care
circulau despre omul, dascălul şi
scriitorul Ion Creangă sunt
amendate de materialul valoros
cercetat cu discernământ critic de
Nicolae Ţimiraş.
Biografia lui Nicolae Ţimiraş,
elaborată şi scrisă cu pasiune, a
cunoscut două ediţii, în 1933 şi
1941, a fost primită de Academia
Română, după un raport favorabil
al istoricului literar Gheorghe
Adamescu, şi s-a bucurat de o
corectă receptare critică7.
S-a dorit o replică la
excepţionala biografie gândită şi
scrisă de G. Călinescu. Nu a
izbutit.
Note
Originalele celor trei epistole, necunoscute până acum, se află la Biblioteca
Academia Române din Bucureşti
45(1 3) .
XL
1. Alexandru C. Cuza (n. 1857 – m. 1947), jurnalist, poet, editor şi contemporan cu
Eminescu şi Creangă, pe care i-a cunoscut, preţuit şi restituit.
2. Leca Morariu (n. 1888 – m. 1963), istoric literar, lingvist, folclorist şi
memorialist. Autorul unor importante contribuţii privind biografia şi opera lui Ion
Creangă.
3. Vasile G. Morţun (n. 1860 – m. 1919), prozator, dramaturg şi jurnalist. A editat
opera lui Ion Creangă şi Mihai Eminescu.
4. G. Călinescu nu e menţionat cu nici o contribuţie. Nici în 1933 şi, de neimaginat,
nici în 1941.
5. Cu sensul la imprimarea.
6. Atitudine care plictiseşte, stinghereşte pe cineva.
7. Am recenzat, cu obiectivitate, următorii: N. Iorga, Dumitru Murăraşu, Al. Dima,
Ovidiu Papadima, Dimitrie Macrea, Adrian Maniu şi Constantin Gerotă.
