Am început să nu mai cumpăr atîtea prăjituri. O fi vina mea? O fi vina cofetăriilor? Voi ce ziceţi?
Eu zic că e vina cofetăriilor. Eu zic că s-au transformat – din cofetării – în manufacturi de dulciuri. Nu mai vin cu nimic special. Nu mai fac nimic nou. Se gîndesc doar cum să umfle prăjiturile şi să le facă să ţină mai mult.
E trist. Chiar şi cofetăriile bune se plafonează. Alice vinde de rupe; dar nici o prăjitură de la Alice nu depăşeşte banalitatea. De Claus – după o vreme – ţi se apleacă rău de tot. Chiar şi la Constance/Maria poezia s-a terminat.
Pariez pe cofetăriile care ştiu să se folosească de reţete vechi şi de ingrediente bune. Liliana – de la Miciurin, Anomis – din Panduri. Pariez pe cofetăriile care ştiu meargă pe reţetele lor şi să nu facă rabat – cum e Tosca. Pariez pe cofetăriile care se ţin cu dinţii de natural şi de de casă – cum e Victoria.
