Dintre minunăţiile pe care le poţi găsi pe strada Franceză: capac vechi de canal, cu stema Bucureştilor cu Sf. Dumitru şi cu vulturul cruciat.
Cel mai vechi tronson al străzii se întinde între strada Tonitza şi strada Şelari. Deşi strada e veche, casele sunt mai puţin vechi, cum spuneam, fiind toate construite după marele incendiu din 1847, până în ultimii ani ai secolului XIX.
Numerotarea caselor este inegală. Din cauză că marea clădire a Muzeului de Istorie ocupă toată partea stângă a străzii, până la intersecţia cu strada Poştei, numerotarea fără soţ începe de la biserica Sf. Dumitru, care are vizavi, pe partea cu soţ, numerele 26 şi 28.
O veste (care pare a fi) bună: casa Vlasto, deteriorată de cele două incendii din octombrie şi noiembrie, se repară. O schelărie deasă îi îmbracă faţada dinspre strada Franceză, iar peste acoperişul spart a fost întinsă o prelată.
Din cauza particularităţii de numerotare, ne vom plimba întâi pe partea stângă a străzii, între numerele fără soţ 3-17, şi abia apoi pe cealaltă parte, de la nr. 32 la 46.
Cum s-a făcut târziu, amânăm plimbarea pe mâine.
