Citind diverse materiale am observat existenţa a mai multor zei. Nimic ieşit din comun până acum, căci şi la diverse discipline în şcoală am învăţat despre existenţa lor, dar ce mi-a atras ateţia de curând a fost existenţa unei zeiţe a prostituţiei, şi anume Ishtar, care era asimilată uneori cu Inanna, care patrona atât dragostea, cât şi războiul.
Despre ea ne vorbeşte istoricul grec Herodot care scrie referitor la Ishtar că fiecare femeie din Babilon trebuia să îi aducă drept ofrandă propriul său corp. Acestea trebuiau să facă frumoase, cât mai atrăgătoare şi mai aranjate şi să meargă la templu, unde urmau să practice un soi de prostituţie sacră, după cum o denumeau pe atunci.
Ele erau trebuiau să rămână în templu până când un bărbat venea şi le oferea bani în schimbul sexului. Suma oferită nu conta, totul era să fie alese. Altfel, riscau să rămână în templu chiar mai mulţi ani, lucru care se întâmpla de multe ori cu femeile mai urâte. Femeile frumoase erau repede alese şi puteau să se întoarcă la propria casă chiar şi după o singură zi.
Deci, nu ar trebui să ne fie cu mirare că practicile din zilele noastre sunt total ieşite din comun, referitor la prostituţie. Nu este adevărat, aceste fapte îşi au un întrecut îndelungat în istoria omenirii, încă din vremea Greciei Antice.
