De cateva saptamani, e panica in Centrul Istoric, la deja celebra „bariera” Selari. Da, acolo, la shaormeria de pe colt. La Cantina. Langa Divan, spuneti-i cum vreti. Sapaturile pentru reabilitarea strazii Selari au scos la iveala niste fundatii vechi din caramida.
Din acest articol aflati de ce momentan sunteti nevoiti sa ocoliti prin laterale santierul deschis acolo dar, mai ales, ce legenda bucuresteana a fost adusa la suprafata in buricul targului! –>
Intersectia strazii Selari cu strazile Franceza si Smardan este, pe sfarsit de an 2011, un veritabil santier arheologic. Au fost descoperite niste incinte, parte a unui beci de cladire veche. Multi se intreaba ce este cu ele.
Ne-am obisnuit ca, de pe celalalt mal al Dambovitei, privelistea spre Centrul Istoric sa fie aceasta. Totusi, lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Locurile se schimba, iar orasul prezentului devine orasul viitorului, uneori cu sacrificii mari.
I
ata aceeasi priveliste in 1870, intr-o fotografie a lui Franz Duschek, traversa garla, trecea pe langa Hanul Verde (punctul verde), aflat vis-a-vis de o casa joasa (galben) si se continua apoi cu Ulita Selarilor, trecand pe langa coltul cu Ulita Islicarilor (actuala str. Franceza). Pe coltul cu aceasta, se gasea un imobil existent si astazi (shaormeria Dristor), figurat cu rosu.
Iata acest imobil privit de mai aproape, spre finele secolului 19 (stanga imaginii). Aceasta casa a primit autorizatia de constructie in 1878. Vedeti o schita interesanta de atunci la Adrian. In dreapta, Hanul Rosu, cu fatada lui neogotica fabuloasa, astazi mult simplificata. In stanga, mai sus, se face str. Germana (actuala Smardan), iar Selari se continua in sus.
Pe locul casei joase de care faceam vorbire mai sus s-a construit, spre finalul secolului 19, Hotelul Central. Imobilul a devenit apoi Hotel Regina, camin al Facultatii de Petrol si Gaze, apoi iarasi hotel, sub numele de „Rahova”. Astazi, cladirea frumoasa apartine Ministerului de Interne. Comparatia de mai sus, via Radu Oltean, mentine culorile din poza din 1870.
Zona aceasta este foarte interesanta. Practic, de langa Hanul Verde pornea una din arterele principale ale Bucurestilor: Calea Rahovei, fosta Calea Craiovei, fost Pod al Calicilor. Situatia s-a schimbat dramatic in anii ’80 – am detaliat evolutia zonei Podului Rahova intr-un articol special, insa am tinut sa fac acum o comparatie aeriana a perimetrului, intre 1927 si prezent.
Intr-o vedere aeriana din 1925-1926 (via Radu Oltean) se observa Splaiul Independentei si imprejurimile, intre Palatul Justitiei si Piata Natiunii (Unirii). Hanul Verde este evidentiat. A fost construit de domnitorul fanariot Constantin Hangerli in 1798, cam in aceeasi perioada cu vecinul sau, Hanul Rosu.
Inca o comparatie (realizata de Radu Oltean), cu Podul Rahova si Hanul Verde, anii ’30 vs. prezent. Pe han exista o firma de dimensiuni mari, cu numele „Marco Dattelkremer”. Vedem imediat despre ce e vorba. Podul si hanul au disparut in anii ’30, insa aceasta din urma disparitie merita investigata.
Anii ’30 au insemnat un boom imobiliar fara precedent in Capitala sub auspiciile unei cresteri economice remarcabile. Casele vechi faceau loc blockhaus-urilor moderne cu multe etaje, in timp ce intregul oras urma sa se transforme, conform planului director de sistematizare din 1935. Hanul Verde a fost victima modernizarii Bucurestilor. Una din ultimele sale fotografii, luata de pe Podul Rahova, il arata golit, fara ferestre si acoperis.
Investigand in arhivele Muzeului Municipiului Bucuresti, am aflat care erau planurile – niciodata realizate – cu aceasta zona. Articolul din „Gazeta Municipala” (jumatatea anilor ’30) elaboreaza pe aceasta tema si va invit sa-l citit integral. Aici, voi sumariza: Hanul Verde era cunoscut in interbelic drept „imobilul Dattelkremer”. Acesta trebuia demolat in vederea largirii Caii Rahovei si a podului aferent, pentru a crea un spatiu public aerisit.
Sa vedem schema proiectului de mai aproape. Oricum, planuri pentru supralargirea Caii Rahovei erau inca din 1926. Daca s-ar fi realizat aceasta piata, jumatate din Hotelul Regina ar fi fost demolata, Hanul Rosu ar fi disparut si el si ar fi fost afectate si celalalte imobile de pe colturile strazii Carol (actuala Franceza) cu Selari.
Tot dintr-o comparatie a lui Radu Oltean mi-am dat seama ca primul pas al pietei nerealizate fusese deja facut. Prin demolarea imobilului Dattelkremer (Hanul Verde), Calea Rahovei a fost largita si trotuarul s-a retras, apoi pe noul colt cu Splaiul a aparut imobilul de raport la parterul caruia se afla azi shaormeria celebra.
Pe situatia actuala (via Bing Maps), am figurat cum ar fi aratat piata noua. Se poate vedea astfel ce imobile ar fi fost afectate de exproprieri si ce larg ar fi devenit Podul Rahova: 32 de metri!
Din lipsa fondurilor si/sau din cauza acoperirii Dambovitei cu un planseu de la Piata Natiunii (Unirii) pana la Piata Senatului (Natiunile Unite) in anii ’30, lucrarea nu a mai fost finalizata, fundatiile Hanului Verde au fost ingropate, iar Hanul Rosu a fost salvat. El exista si azi, insa este de nerecunoscut. Are un aspect banal si nimic nu aminteste de imobilul neogotic de altadata. Pentru lamuriri, aici s-a aflat clubul Suburbia, iar cladirea adaposteste momentan Divan Express (take-away arabesc) si un club cam dubios.
Blocul de raport a gazduit un magazin de mobila la parter, care in urma exploziei de baruri/cafenele/cluburi/restaurante din zona veche a lasat loc unei shaormerii si unui restaurant cu tematica sportiva (Cantina), mutandu-se la etaj.
Acum, fundatiile recent descoperite sunt de inteles. Practic, avem ocazia sa vedem cat de ingusta era Calea Rahovei pe tronsonul ei de inceput (azi inglobat in str. Selari, dupa demolarile din anii ’80). Se poate observa exact amprenta Hanului Verde.
Altcumva, frontul de imobile de pe Splaiul Independentei nu a avut de suferit odata cu aceasta descoperire.
De sus, este acum evidenta finalizarea primului pas din definirea perimetrului pietei gandite in anii ’30 si niciodata terminata. Inainte, Hanul Rosu era acoperit de Hanul Verde din acest unghi.
Pavajul istoric al Caii Rahovei, reasezat in anii ’30 dupa largirea strazii, a fost distrus pentru „reabilitarea” strazii Selari, ca in restul Centrului Istoric.
O privire de aproape a beciurilor istorice, numite „vechituri” sau „ruine infecte” de unii trecatori, in graba lor spre distractie.
In fine, o perspectiva din sensul opus, in ceea ce, pana acum 30 de ani, a fost lungul Caii Rahovei, astazi izgonita din centrul orasului. Descoperirea fundatiilor Hanului Verde reprezinta un eveniment arheologic important pentru zona veche.
Soarta acestor ziduri celebre depinde de decizia Ministerului Culturii. Dupa incheierea cercetarilor, ministerul va decide daca se vor reingropa fundatiile sau vor fi puse cumva in valoare, fara a perturba fluxul mare de pietoni. Eu sper ca aceasta ultima optiune sa fie cea castigatoare, deoarece ar veni in sprijinul ideii ca Centrul Istoric nu inseamna doar Birtul Istoric, ci chiar este istoric.
Sunt sigur ca multi dintre voi au trecut pe acolo si, in caz ca nu stiau, s-au intrebat ce este cu acele ziduri si bolti de caramida. Ce parere aveti acum? Sa fie pastrate? Sa trecem peste ele? Asa, intreb si eu.
