Sunt de parere ca oricine este interesat sa investeasca eficient in domeniul imobiliar din Bucuresti si, mai ales, in cladirile de epoca, ar trebui sa aiba un minimum de informatii referitoare la istoricul dezvoltarii imobiliare urbane din acest oras, pentru a inţelege cu adevarat aceasta piata si a-i evita capcanele, deseori greu de sesizat.
- Bucurestiul inglobeaza, pe o suprafata relativ restransa, insa reprezentativa, istoricul domeniului imobiliar romanesc si patrimoniul arhitectural al tarii.
- Capitala a trecut, pana de curand, printr-o explozie imobiliara de proportii, care i-a modificat deja peisajul urbanistic. Sectorul de constructii este inca unul din principalele motoare de crestere economica a tarii, atragand pana nu demult cel mai mare volum de investitii directe straine.
- Explozia imobiliara actuala are, de asemenea, multe aspecte negative: majoritatea constructiilor realizate sunt inestetice, de proasta calitate si uratesc peisajul urban. Bogatul patrimoniu arhitectural al capitalei suferă considerabil din această cauza, multe cladiri extraordinare fiind lasate in paragina. Calitatile arhitecturale ale noilor constructii si cladiri majore sunt vagi si fara personalitate, reflectand adesea spiritul cladirilor comuniste din apropiere. Explozia imobiliara a dat naştere unei piete speculative, care distorsioneaza economia locala si creaza tensiuni in interiorul societatii.
Cu toate acestea, fenomenul nu este nou in istoria moderna a orasului. In ultimii 150 de ani, acesta a trecut prin patru transformări urbane majore, inclusiv cea actuala. Am alcatuit aici, pentru informarea cititorilor, o schita a celor patru explozii – sau boom-uri, dupa cum s-a incetatenit aceasta denumire – imobiliare succesive din Bucuresti, din epoca victoriana pana in prezent:
– Primul boom: domnia Regelui Carol I (1860 – primul deceniu al anilor 1900), cand orasul capata aspectul de „mic Paris”. O cladire emblematica din acea perioada este Ateneul Roman (considerat acum pretutindeni un simbol al Bucurestiului), o sala de concert construita in stilul Operei Garnier din Paris.
Aceasta prima dezvoltare a fost alimentata de organizarea eficienta a tarii conform standardelor occidentale, de catre Regele de origine germana, Carol I, precum si de veniturile generate de exporturile masive de cereale ale Romaniei, unul din principalele granare ale Europei acelor timpuri. Numeroasele cladiri rezidentiale ridicate in acea epoca i-au imprimat orasului un farmec intens, care avea sa-l faca celebru in deceniile care au urmat. Totusi, multe din aceste cladiri au fost ridicate nesistematic, fara un plan urbanistic principal, pe liniile vechi, orientale, mostenite din timpurile anterioare, de influenta otomana. Cladirile sunt acum bijuterii de epoca, fiind printre cele mai bune achizitii de acest gen care pot fi facute in Bucuresti. Astazi, majoritatea acestor cladiri se afla intr-un stadiu avansat de deteriorare si multe sunt demolate, fiind inlocuite cu structuri comerciale ridicate in pripa, sub ochii indiferenti ai autoritatilor si in fata ignorantei multor cetateni ai Bucurestiului in ce priveste patrimoniul propriu si semnificatia acestuia pentru identitatea lor.
Ateneul, cladire emblematica a Bucurestiului (carte postală din anii 1910, colectia Valentin Mandache)
Parcul Cismigiu. Cladire grandioasa, in stil fratuzesc, popular in sec. al XIX-lea, imitand castelele renascentiste (©Valentin Mandache)
Casa in stil „micul Paris”, zona strazii Popa Soare (©Valentin Mandache) – Cel de-al II-a boom: jumatatea anilor ’20 – începutul anilor ’40, perioada caracterizata de cladiri grandioase, in stil neoclasic (vezi Palatul Regal) si constructii in stil modernist international (vezi Bulevardul Bratianu/Magheru). Fondurile care au alimentat aceasta explozie proveneau in mare masura din veniturile uriase obtinute din exportul de petrol, Romania fiind in perioada interbelica una din cele mai importante producatoare de petrol din lume. Epoca este totodată si cea in care stilul arhitectural fundamental si original al Romaniei – stilul neoromanesc – a devenit foarte popular. Orasul era acum construit conform unui “masterplan” urbanistic bine pus la punct, care dictează si astazi directiile si aliniamentele geografice pe baza carora se dezvolta metropola contemporana.
Fatada neoclasica a fostului Palat Regal; Bucuresti (©Valentin Mandache)
Bulevardul Bratianu – actualul Magheru –, in ultima parte a anilor ’30; constructii in stil modernist (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)
Cladire de apartamente in stil neoromanesc, din perioada interbelica; Bucuresti (©Valentin Mandache) – Cel de-al III-a boom: jumatatea anilor ’50 – jumatatea anilor ’80 (explozia de constructii din perioada comunista) – caracterizata de proiecte de cartiere imense, de locuinte inestetice si de foarte proasta calitate, constand din blocuri inalte, de apartamente, care aveau sa afecteze negativ profilul urbanistic al Bucurestiului in deceniile următoare. Regimul comunist si-a finantat programul de constructii din resursele proprii ale tarii, in principal din exporturile de materii prime si de produse industriale de slaba calitate, in Uniunea Sovietică, si totodata folosind mana de lucru ieftina a populatiei, supusa unui regim apropiat de cel al sclaviei. Cu toate acestea, in Bucuresti au fost ridicate si unele cladiri importante si interesante din punct de vedere arhitectural, precum Casa Scanteii (construita cu specialisti si forta de munca din U.R.S.S.) sau Sala Palatului (centru de conferinte utilizat de Partidul Comunist, adiacent fostului Palat Regal). Cea mai remarcabila dintre toate este Casa Poporului, o cladire hidoasa, de dimensiuni gigantice, care are reputatia de a fi cea de-a doua ca marime din lume, actualmente sediul Parlamentului Romaniei. Construirea ei a falimentat tara, ducand la suferinte imense ale populatiei si grabind caderea regimului comunist.
Bucuresti. Casa Poporului, pe locul doi in lume, ca marime
Silueta urbana brutala a Bucurestiului contemporan, generata de blocurile de apartamente din perioada comunista – Cel de-al patrulea boom: 2000 – sfarsitul anului 2008. A avut un inceput timid, dupa recesiunea lunga, determinata, in deceniul anterior, de tranzitia dureros de lenta a Romaniei, de la o economie centralizata la cea de piata. Explozia a fost alimentata de un influx masiv de investitii directe straine, constand in principal din fonduri imobiliare speculative occidentale, o situatie cu care tara nu se mai confruntase niciodata in toata istoria ei moderna. Boom-ul din ultimii cativa ani a ajuns la un punct maxim, care a modificat radical personalitatea orasului. Fenomenul prezinta cateva trasaturi distinctive, cum ar fi prevalenta cladirilor cu aspect modern, de proasta calitate, lipsite de personalitate si a birourilor si blocurilor de apartamente anoste, de tip international. Cladirile vechi, de valoare patrimoniala, sunt in multe cazuri lasate in paragina sau demolate. Cu toate acestea, exista semne incurajatoare, care indica faptul ca un numar din ce in ce mai mare de constructii noi au inceput sa includa elemente originale sau de arhitectura traditionala romaneasca si din stilul neoromanesc interbelic. Preturile imobiliare au atins niveluri extrem de ridicate, chiar mai mari ca in orase ca Parisul sau New York-ul, devenind nerezonabile chiar si pentru cumparatorii occidentali bogati. Asteptarile nerealiste ale proprietarilor, agentilor imobiliari neprofesionisti si multimii de speculanti de pe plan local, care au invadat piata in momentul de fata, sunt acum reduse de criza financiara mondiala la niveluri realiste, mai potrivite unei economii est-europene in formare.
Proiect de constructie de proasta calitate si cu aspect neplacut, din nord-estul Bucurestiului; un tip de cladire intalnit frecvent peste tot in Bucurestiul de dupa anul 2000
Casa in stil neoromanesc, lasata sa se deterioreze – o situatie simptomatica in tot Bucurestiul de dupa anul 2000 (©Valentin Mandache) © Valentin Mandache. Utilizarea neautorizata si/sau reproducerea acestui material fara permisiunea expresa, in scris, a autorului acestui articol este strict interzisa.
