Fornetti intră în insolvenţă – aţi citit în presa săptămînii trecute; dar asta nu înseamnă că o să dispară. E interesant să vedem de ce a ajuns în situaţia asta.
Părerea mea rămîne asta: Fornetti şi-a făcut-o cu mîna lui. S-a extins, s-a franşizat, s-a perfecţionat – pînă cînd a rămas fără o identitate. Acum 6-7 ani cu toţii făceam coadă la Fornetti, cu toţii ne luam pateuri de zece mii. Şi aş îndrăzni să spun că am face-o şi azi – dar a avut grijă Fornetti să lanseze zeci de pateuri cu orice: cu gem, cu nucă, cu brînzică, cu mere, cu pere, cu vişine, cu caise, cu cîrnaţi – uitînd să mai vîndă cum trebuie pateurile simple cu brînză sărată. Fornetti a luat-o-n jos cînd nu mai găseai pateuri cu telemea – scurt pe doi.
… dar sînt multe alte chestii subiective care – adunate – au făcut ca Fornetti s-o ia în jos. Să vedem…
Fornetti ajunsese să fie considerat ieftin şi popular. Dădea prost să mănînci de la ei. Cu toate astea, există un soi de nostalgie în noi, după astfel de lucruri; de aia mai cumpărăm eugenii şi ciocolată cu rom. Revenirea Fornetti e posibilă dacă merge un pic pe nostalgia asta; fiindcă ne-am săturat cu toţii de pateuri umflate cu aer vîndute la suprapreţ, ne gîndim – poate – că o să mîncăm cu plăcere nişte pateuţe fierbinţi, ca pe vremuri…
Fornetti a mai făcut o greşeală. Multă vreme ne luam fornetti de bani ficşi. Spuneam vînzătoarei să ne pună de zece mii – simplu. La un moment dat, nu mai puteam cumpăra de zece mii; cele patru-cinci pateuri standard făceau unşpe-doişpe mii. Am mai spus – preţul psihologic e cel corect; oricine are zece mii în buzunar; însă, dacă nu ai monede mici, să plăteşti doişpe mii înseamnă să scoţi două bancnote de zece mii. Şi asta nu mai era psihologic…
Mă uit la preţul actual al sutei de grame de fornetti – 2 lei şi 20 de bani. Nu e bine; nu e psihologic! Ce-avea dacă era fix 2 lei?
Fornetti, pe lîngă problemele financiare, trebuie să şi le rezolve pe cele de imagine, de percepţie – şi asta durează.
