Am avut ocazia fericita sa ajung undeva mai sus peste zona Domenii si m-am uitat un pic la arhitectura imobilelor noi. M-am uitat de sus la imobilele noi avand “in vizor” si restul cladirilor. Eu nu sunt arhitect, sunt urbanist, dar am pretentia ca pot sa imi dau seama ce insemna arhitectura de calitate. Aici nu vorbesc de gusturi.
Mie imi place modernismul. La fel de bine pot intelege conceptul din spatele unei catedrale gotice, sa apreciez idei din neoromanesc si sa fiu “surprins” de post-modernism. Adica pot fi impotriva eclectismului, un reprezentant local fiind neoromanescul, dar asta nu inseamna ca nu pot aprecia unele parti si concepte. Nu e o chestiune de gust aici. Ca sa apreciezi, sau nu, un obiect arhitectural trebuie sa ai macar un dram de cultura. Si cultura arhitecturala.
Zona Domenii este considerata o zona de lux. Pozitionare buna in cadrul orasului, accesibilitate si legaturi bune cu zone de interes, calitate ridicata a locuirii, arhitectura de calitate, liniste si tot ce doriti dumneavoastra sa adaugati. Sa zicem ca la prima vedere zona Domenii le are pe toate. Fiind considerata o zona de lux are si preturi pe masura. Normal, un apartament sau chiar o vila trebuie sa fie mai scumpe in aceasta parte a orasului. Pentru toate avantajele enumerate mai sus trebuie sa platesti.
Plecand de la scurta enumerare a “calitatilor” zonei ma gandesc ca majoritatea constructiilor noi ar trebui in primul rand sa pastreze aceste avantaje, asta daca nu le-ar putea imbunatati. Ca in orice alta zona a orasului logica spune ca vin cu o noua constructie care “sa imbunatateasca nu doar viata unei singure parcele” ci si intreaga zona. Orice constructie adaugata trebuie sa creasca prestigiul intregii zone. Banii se fac in primul rand din amplasament. Deci un investitor ar trebui sa fie atent la acest detaliu.
Sa ne gandim un pic ce ar insemna sa ridicam o noua constructie intr-o astfel de zona. Sa presupunem ca am descoperit un teren care poate fi cumparat, parcela care poate fi deja construita. Banii pe care ii dau pe un astfel de teren evident ca reprezinta o suma destul de mare, dar avand in minte toate avantajele zonei, sunt pregatit de cumparare. Deci in prima faza eu, investitor, beneficiez si doresc sa “utilizez” toate avantajele zonei. Modul in care eu am ales zona aceasta, cu toate calitatile ei, ii va face pe viitori mei cumparatori sa aleaga si ei.
Vine momentul in care construiesc. Realizez toata constructia, cu eforturi numai de mine stiute. Profitul meu este pe primul loc. Normal, un profit cat mai mare. Pentru un profit cat mai mare am nevoie sa construiesc suprafete cat mai mari pentru a putea vinde cat mai mult. Nu uit caracterul zonei. Ma relationez doar la avantajele zonei, care devin instrumente de marketing. Toate calitatile zonei imi fac reclama, eu doar trebuie sa am grija sa dau impresia ca am pastrat aceleasi avantaje si in interiorul cladirii. Lux afara, lux inauntru. Reusesc sa vand tot si plec fericit si cu un profit bun. Cumparatorii mei sunt si ei fericiti si multumiti.
Ce am descris este un caz ipotetic, dar perfect realist al modului in care se dezvolta orasul. In fiecare zona se construieste. Ce se intampla insa cu toate aceste constructii? Care este calitatea arhitecturala? NU pun acum in discutie daca noile constructii au respectat POT, CUT sau regimul de inaltime. In unele cazuri s-a respectat, in altele nu. Intrebarea este daca putem accepta o modificare a coeficientilor in cazul in care se realizeaza un obiect arhitectural deosebit. Adica, mai simplu, pot accepta un etaj in plus pentru o constructie, daca arhitectul a reusit ceva extraordinar?
Cred ca discutia ar trebui sa porneasca intotdeauna de la calitate. Ce se construieste pe o parcela, dar mai ales cum se construieste. Noua cladire va creste prestigiul zonei sau ne vom trezi in 5-10 ani ca s-a distrus complet? Degeaba avem astazi o zona de lux daca peste 5 ani am reusit sa o transformam numai prin calitatea arhitecturii nou introduse. Scandalurile majore din Bucuresti se invart in discutii axate pe zona regimului de inaltime, a anumitor coeficienti sau a nerespectarii unor retrageri. Din pacate nu se discuta despre calitatea arhitecturala, despre investitorii care inca nu sunt pregatiti sa bage bani seriosi in arhitectura. Exemplul zonei Domenii mi se pare relevant pentru ca nici intr-un astfel de perimetru urban bine definit, considerat de lux, nu exista investitii care sa reflecte acest statut.
Administratia si asociatiile (ONG-uri sau proprietarii din zona) trebuie sa se implice si in discutarea acestor aspecte. Arhitectii romani au responsabilitatea de a gandi mai departe de relatia contractuala dintre ei si un beneficiar de moment. Calitatea arhitecturii romanesti actuale nu este un motiv de lauda. Din pacate lipsesc acele varfuri, elite, ca personalitatiile din perioada interbelica. Sunt cativa arhitecti romani buni, extrem de putini, si foarte multi care nu au legatura cu aceasta meserie. Fara elite in arhitectura nu vom reusi sa depasim aceasta mentalitate de a ne putea mandri doar cu o anumita cantitate de metrii patrati realizati. Unde este calitatea din acei metrii patrati?
