Da, a fost prima oara din 2007 incoace cand Ziua Nationala a fost serbata la Bucuresti pe o vreme insorita! Asta nu schimba cu nimic ce am spus anul trecut.
Anul acesta, am mers iarasi la parada pe Soseaua Kiseleff, langa Arcul de Triumf. Nu am mai stat chiar la Piata Arcului de Triumf si nici nu am avut ca scop urmarirea tribunei oficiale. Am vrut doar sa ma bucur de vremea frumoasa. –>
Inca de la intersectia Kiseleff cu str. Arh. Ion Mincu, grupuri-grupuri de cetateni patrioti, unii cu steaguri, se indreptau spre Arcul de Triumf. Eu mi-am ales punctul de observatie in dreptul casei Titulescu, pe axul soselei.
Deja in mod traditional, parada cu ocazia Zilei Nationale a Republicii Romania a inceput cu defilarea drapelelor istorice regale, purtand pe ele monograma Regelui Ferdinand I.
Apoi, spre surprinderea mea, am avut parte si de defilarea unui grup de reenactment, ai carui membri erau costumati in uniforme militare din Razboiul de Reintregire. Frumos.
A urmat apoi defilarea diverselor detasamente, in diversele lor uniforme. Moderne, desigur.
M-a amuzat un pusti din preajma mea care si-a intrebat mama daca soldatii s-au costumat „de Halloween”.
In continuare, uniforme „obisnuite”:
Iata niste uniforme care imi displac. Sunt derivate din cele din Razboiul de Independenta, insa schema de culori este total aiurea. Este o initiativa periculoasa de a combina elemente din uniformele regale cu elemente moderne, sau aplicarea unor alterari ale taieturii, din care rezulta niste hibrizi republicani colorati.
Vorba unui alt participant la eveniment: „Iote Robocopii!”
Pompierii au primit aplauze in momentul defilarii.
A defilat si brigada Antitero, asa ca nu am avut de ce sa-mi fac griji nicio secunda ca nu as fi in siguranta acolo.
Cerul a fost survolat de puternicele elicoptere si avioane cu care scumpa noastra Republica se mandreste.
Tancurile. Da, bucurestenii sunt oarecum obisnuiti cu asa ceva, au avut parte din belsug in istoria ultimului secol. Foarte amuzant mi s-a parut cand am vazut mai tarziu la stiri ca, in retragerea de la parada, un tanc s-a stricat fix in mijlocul soselei Crangasi, blocand traficul.
Tehnica militara. Nu atingeti, proaspat vopsit!
Afganistan, anyone?
Vine Politia… vine siguranta… vine increderea.
Serviciul Roman de Informatii a fost fluierat indelung, gratie angajatelor proptite in usa dubelor.
Ultima parte a paradei mi-a placut mult, deoarece a inclus defilarea pe cai, care innobileaza intotdeauna o astfel de manifestare.
Trecuta in alb-negru, aceasta fotografie ar reprezenta cel mai bine ideea de parada la Sosea, la Arcul de Triumf.
Fun fact: dupa ce au trecut caii, pe culoarul de defilare si-au facut aparitia doi maturatori, pentru a curata mizeria lasata in urma de cabaline. Au primit aplauze si fluieraturi.
Regimentul de Protocol si Garda „Mihai Viteazu”, purtand drapelul de lupta al Republicii, a incheiat parada…
…dupa ei venind si fanfara, unicul moment cand am auzit si eu ceva muzica reprezentativa a Armatei.
Referitor la acest ultim aspect, am fost dezamagit ca fusesera montate boxe numai la Piata Arcului de Triumf. In lungul Soselei Kiseleff, nu se auzea mai nimic din explicatii si muzica.
Dupa parada, norodul prezent la fericitul eveniment s-a revarsat bucuros pe Soseaua Kiseleff, devenita pietonala pentru putin timp. Lume de toate varstele si de toate categoriile sociale, copii pierduti, jandarmi dezorientati, aparate foto, panica la ambasade, etc. Am surprins cadrul de mai sus in graba si de-abia mai tarziu mi-am dat seama ce am pozat. Imi place mult ca avem in poza 2 extreme: negresa din stanga, total atipica in peisajul Arcului de Triumf si, la polul opus, nationalistul roman din dreapta, in strai popular si afisand tricolorul.
Nu vreau sa par patetic, dar aceasta paerpectiva spre Arcul de Triumf parca mi-a adus un pic aminte de Champs-Élysées. Doar un pic. Fara stelute.
Omorul mare a fost pe Kiseleff, de la Rondul I inspre Piata Victoriei. Pe marginea soselei erau parcate unele din vehiculele care participasera la parada. Multimea a tinut inadins sa-si catere copiii pe orice vehicul militar si sa-i pozeze de parca venea sfarsitul lumii si nu mai era timp. Din nefericire, imbulzeala, imbranceala si nesimtirea au insufletit publicul prezent.
Altfel, dupa parada, am mers la Radiodifuziune in str. G-ral Berthelot, sa particip la o emisiune in direct la Radio Romania. Am fost invitatul Claudiei Ruse la „Bucuresti – misiune posibila”, editie speciala de 1 Decembrie. Am avut o discutie foarte interesanta.
Per total, un 1 Decembrie reusit, insa exclusiv datorita vremii. Inevitabil, am facut comparatia cu parada militara din noembrie 1941, despre care am vorbit recent. Pe durata paradei, am uitat chiar si de campaniile tampe pline de patriotism inflacarat.
Daca sunteti interesati, iata cronicile mele de 1 Decembrie din anii 2007 si 2008 + o abordare a istoriei lui 1 Decembrie.
