Arcul de Triumf – unul dintre monumentele fundamentale ale Capitalei. Il stim, ne place tuturor. Astazi se prezinta in a doua sa forma, inaugurata la 1 Decembrie 1936 de Regele Carol al II-lea, Regina Maria si Principele Mostenitor Mihai, viitorul Rege.
Arcul de Triumf a fost martorul multor momente din istoria Capitalei si a Romaniei. Este cunoscut mai ales pentru festivitatile care s-au desfasurat in preajma lui in diverse epoci. In arhiva lui Willy Pragher, am gasit fotografii-document cu o parada militara din 1941, la care au luat parte Regele Mihai I si Maresalul Antonescu. In continuare, comentez imaginile luate de pe Arc si le compar cu unele actuale. –>
Ne-am obisnuit, dupa 1989, sa il vedem an de an pe Presedintele Republicii primind onorul in cadrul festivitatilor prilejuite de Ziua Nationala a Republicii Romania: 1 Decembrie. Traditia este insa mult mai veche, dar acesta este punctul de pornire pentru calatoria in timp.
Mai intai, o imagine de arhiva din 1939, cu o parada la care a asistat Regele Carol al II-lea. Uniformele pompoase au fost o caracteristica a regimului acestui monarh controversat. In imagine, soldatii vin pe Soseaua Kiseleff dinspre ce numim azi Piata Presei.
Peste doar 2 ani, Regatul Romaniei se gasea in razboi, aliat cu Germania Nazista. Prin Decret Regal, Generalul Antonescu devenise Maresal. Noul Rege incoronat in 1940, Mihai I, era, din oficiu, deja Maresal al Romaniei. Pana in 1944, cei doi au aparut in aceasta formula la diversele parade militare importante, dand salutul cu bastoanele de Maresal.
Pe 8 noembrie 1941, la Sosea a avut loc o defilare comuna a trupelor romane si germane. De la tribuna oficiala, parada a fost privita de Rege, Maresal si de reprezentantii Reichului German. Willy Pragher a surprins toate momentele importante, fiind suit pe Arcul de Triumf. A pozat in toate cele 4 zari si a surprins toate arterele care traverseaza Piata Arcului de Triumf, asa cum se prezentau atunci.
Prima imagine prezinta Soseaua Kiseleff, perspectiva spre Piata Victoriei. Am fotografiat, aproximativ din acelasi unghi in 2009, la 68 de ani distanta. Peisajul este similar, dar exista totusi diferente frapante. Soseaua pare ca era ceva mai ingusta, iar un element interesant este o lozinca purtata de militari: „Traiasca armatele desrobitoare!”, referire la ofensiva romano-germana din Basarabia (iunie-iulie 1941), incheiata cu succes: Basarabia era din nou sub administratie romaneasca, dupa un an de dominatie sovietica. In stanga pozei vechi, se vede un drum astazi disparut – Aleea Calaretilor – care ducea, pe vremuri, la Hipodromul Baneasa.
Capatul de perspectiva: inconfundabilul turn al Muzeului Taranului Roman, foarte impunator in 1941. Astazi (foto sus), el este suprapus peisajului ceausist din spate – imensul bloc al Comitetului Olimpic din Piata Victoriei (ridicat la finele anilor ’80), care ii diminueaza impactul. In stanga pozei din 2011, se vad si blocurile-turn ale mileniului III: cel de la intersectia Caii Victoriei cu str. Frumoasa, Cathedral Plaza de pe str. G-ral Berthelot si turnul Bancorex, de pe Calea Victoriei. In plus, orizontul actual (foto jos) este marcat si de turnuri notorii: BRD, din Piata Victoriei si Tower Center International, de pe bd. Ion Mihalache.
O comparatie cu o poza din acelasi set, dar in antiteza cu una din 2011, arata dezvoltarea salbatica a vegetatiei, caracteristica a Bucurestilor. In plus, in stanga sus, ieri ca si azi, actualul Hotel Triumf se ridica, normal, triumfator. Vilele somptuoase din dreapta pozei vechi exista si azi, in unele functionand ambasade. Remarcam acelasi peisaj schimbat dramatic, la orizont.
Willy Pragher a pozat si in sensul opus, spre Hipodromul Baneasa si Soseaua Bucuresti-Ploesti. Se observa cum drumul s-a largit semnificativ in cei 68 de ani dintre cele doua ipostaze. Sunt cateva elemente importante de remarcat. In prim-plan jos se ridica coloanele in stil fascist – butaforii – care au existat acolo in epoca. Aveau in varf vulturul romanesc ori acvila nazista, cu svastica in gheare, precum si steagul nazist atarnat in lungul coloanei. Au disparut la fel de repede cum au aparut, cand razboiul a avansat. Militarii etaleaza lozinicle „Traiasca aviatorii eroi!”, si, din nou, „Traiasca armatele desrobitoare!”.
Cel mai important element din poza veche este in stanga sus: complexul Hipodromului Baneasa, astazi complet disparut. Avea o cladire principala foarte eleganta, care facea cinste zonei si era o atractie pentru bucuresteni, care poposeau si aici, in plimbarile lor la Sosea.
Multe din constructiile Hipodromului au fost demolate in anii ’50, pentru ridicarea Casei Scinteii (azi Casa Presei), in lungul axului Soselei Kiseleff si pentru alinierea cu Arcul de Triumf. Comunistii vroiau ca noua constructie sa domine simbolul monarhic. Din Hipodrom au mai ramas doar pistele de trap, desfiintate in 1960, odata cu instalarea in fata Casei Scinteii a statuii lui V. I. Lenin. Hipodromul s-a mutat la Ploesti, unde astazi zace in paragina. In poza din 2011, se observa un accent de inaltime – turnurile City Gates, de la Piata Presei.
Regele si Maresalul isi fac sosirea, saluta trupele (st.), apoi se instaleaza la tribuna oficiala (dr.), pentru a asculta slujba savarsita de un sobor de preoti.
O imagine rara, color, de la serbarea zilei de 10 Mai 1943, ni-i infatiseaza pe Rege si pe Maresal in uniforme precum cele din 1941, dar in cadru apare si Mihai Antonescu, vicepremierul de la acea data, in tinuta de „ministru burghez”. Cei doi Antonesti aveau sa fie executati la 1 iunie 1946 langa Fortul Jilava.
Willy Pragher a pozat si bd. Maresal Prezan, inspre Piata Jianu (actuala Piata Charles de Gaulle). Si aici, schimbarile sunt semnificative. In cei 70 de ani care despart cele 2 poze, vegetatia a crescut mult si in Parcul Herastrau, si de cealalta parte a drumului. Se observa stadiul incipient al construirii in zona, existand, in dreapta, multe parcele libere in 1941. Ele aveau sa se ocupe ulterior.
Nu are cum sa nu frapeze aparitia, in dreapta, a doua inaltimi celebre ale Bucurestilor – una socialista – sediul Televiziunii Romane din Calea Dorobantilor, si una capitalista – „Borcanul Vesel” de la Piata Charles de Gaulle. In cadru largit, li se adauga si Cascade Euro Tower, de pe str. Barbu Vacarescu. Aceste 3 inaltimi au schimbat ireversibil orizontul de joasa inaltime vazut odinioara de pe Arc.
O alta comparatie care vizeaza bd. Maresal Prezan, intre 1941 si 2009. Cu stupefactie, am constatat ca in 1941, bulevardul nu era pavat cu piatra cubica! A fost pavat ulterior si reasfaltat recent. In capat, se vede Piata Charles de Gaulle, unde, in 1941, se incepuse ridicarea unui monument. Banuiesc ca ar fi fost ceva tot in stil fascist, dat fiind ca la scurt timp, locul a capatat denumirea de Piata Adolf Hitler. Pana in 2011, in centrul rondului s-a aflat „banutul”, oficial Crucea Mileniului, mutata langa Ambasada Chinei. Motivul: Piata Charles de Gaulle va fi subtraversata de un pasaj rutier.
Capatul de perspectiva il constituie un imobil modernist cu influente art-deco, ridicat in 1935. Imobilul, numit Bazaltin, desenat de Marcel Iancu, apartinea Societatii de Constructii de Poduri si Pavaje. Are trei zone functionale cu conexiuni minime intre ele: in centru, sediul societatii, cu hol pentru public, sala de consiliu, birourile directiunii si birouri pentru functionari; in dreapta, un apartament pe mai multe niveluri, cu spatii de primire deschise catre gradina din spate; in stanga, imobilul de raport cu doua apartamente si doua garsoniere pe nivel. Fiecare zona are un acces separat pe fatada principala (multumiri armyuser pentru informatii!). Cladirea este bine intretinuta azi, adaposteste un club la parter, si se pregateste sa fie concurata de un imobil de sticla, ce se va inalta in spatele ei, nu se stie cand.
Bonus, o fotografie din Piata Jianu (1939), privind in lungul bd. Maresal Prezan spre Arcul de Triumf. Ma frapeaza curatenia si ordinea zonei, precum si atentia la detalii – tufisuri plantate in rond, bancute pe margine, parcare, etc. Astazi, aceasta intersectie este foarte aglomerata si nu a mai ramas nimic din farmecul pozei de mai sus. Este important de mentionat ca, in perioada comunista, bd. Maresal Constantin Prezan s-a numit Aleea (!) Trandafirilor.
Revenind la parada din 8 noembrie 1941, asa cum era obiceiul in regimurile autoritare sau totalitare, liderii erau reprezentati pe tablouri imense. Regele Mihai I (st.) si Fuhrerul Adolf Hitler (dr.) au fost protagonisti atunci.
Turul complet al punctelor cardinale nu ar fi fost complet fara cel vestic. Willy Pragher a pozat strada Manastirea Casin (astazi, str. Alexandru Constantinescu), inspre frumoasa biserica (stanga sus). Sirurile de masini negre din lungul strazii sunt impresionante si, comparand cu putinele masini de la semafor din anul 2009, raman la parerea ca masinile de epoca aveau mai multa prestanta. In partea centrala sus, se observa un grup de vile in constructie in 1941. In prezent, ele inca exista, dar aspectul vechi a fost colorat de izolari termice foarte „inspirate”.
Chiar daca nu apare in intregime, Manastirea Casin este „vedeta” acestei fotografii. Imaginea-document o arata in lucru. Fusese inceputa in 1937, dar razboiul a intrerupt constructia. A fost finalizata complet de-abia in anii ’50. Dupa ce cupolele de un verde placut i-au fost vopsite intr-un verde bolnavicios, recent au fost placate cu cupru si s-au innegrit, iar zidurile au fost vopsite in alb-spital – parte a campaniei „Pimp My Church”, by Daniel Ciobotea.
In continuarea evenimentului din 1941, Regele decoreaza drapelul de lupta al unei unitati (st.), apoi inalta in grad cativa ofiteri (dr.). Pentru respectivii, sa fie onorati astfel chiar de monarh le-a lasat cu siguranta amintiri de neuitat.
In fine, Regele si Maresalul saluta din nou, apoi parasesc Piata Arcului de Triumf intr-o masina frumoasa.
O imagine finala cu Arcul de Triumf in ziua de 8 noembrie 1941, exact acum 70 de ani. Se pot observa basoreliefurile originale, din marmura, ale Reginei Maria (st.) si Regelui Ferdinand I (dr.), monarhii Unirii. Efigiile au fost distruse in 1948 cu furie proletara, fiind inlocuite rapid cu niste motive florale, care au dainuit pana in anii ’90, cand au fost amplasate basoreliefuri metalice temporare, ce insa nu au apucat nici pana astazi sa fie inlocuite cu unele noi, din marmura, copii fidele ale originalelor.
Altcumva, prestanta unei parade militare din timpul monarhiei nu se poate compara cu zilele de 1 Decembrie serbate in prezent in acelasi loc. Nu mai sunt vremurile, nu mai sunt oamenii. Desigur, am evaluat fotografiile prin prisma documentelor istorice pe care le reprezinta, nu prin prisma analizei razboiului.
Tot in zilele noastre, Arcul de Triumf este batjocorit cum probabil nu s-ar fi crezut la inaugurare. Mirese „furate”, de prin toate localurile Bucurestilor, vin aici seara sa se pozeze, pana sa fie „recuperate” si duse inapoi mirilor. S-a impamantenit credinta ca pozatul la Arc in noaptea nuntii aduce o casnicie fericita. Miresele nu stiu ca Arcul este un monument cu o puternica incarcatura istorica, militara, de razboi dar si de unitate nationala, nu simplu decor pentru poze sexy. Istoria este calcata in picioare cu pantofi gingasi.
Daca ar sta in puterea mea, totusi nu as interzice acest fenomen care, indubitabil, ia amploare. Dimpotriva, l-as folosi abil pentru a acumula fonduri. Prin instituirea unei taxe „modice” de fotografiere si a unei taxe si mai „modice” pentru filmarea mireselor la Arc, s-ar putea obtine bani frumosi pentru atat de necesara consolidare si restaurare, care erau cat pe ce sa se petreaca acum cativa ani. La urma urmei, o mireasa strivita de un placaj picat taman de pe Arcul de Triumf nu mai arata atat de bine in poze, nu?
