n-am uitat pe nimeni

… poate vi s-a părut că nu am mai scris demult de Primarul nostru; asta doar pentru că m-am plictisit să pomenesc de el. Dar nu am uitat nici o clipă cine e el: adevăratul şi cel mai mare duşman al Bucureştiului.

Repet pentru a mia oară: nimic bun nu a fost făcut de omul ăsta; nimic!

A tergiversat proiecte şi planuri, şi-a bătut joc de investiţii, a reacţionat prosteşte la critici şi în situaţii de criză şi-a vîrît capul între urechi; a minţit ordinar de cîte ori a avut ocazia; fiecare dintre măreţili lui realizări s-a făcut după amînări şi prelungiri de termene – asta e treaba cu el, cu Primarul.

Nu i-am uitat nici pe prietenii mei de cursă lungă – pe primarii de sector. Nici de la ei nu am primit vreo veste bună de luni şi luni de zile.

Lui Vanghelie ar trebui să-i pup mînuşiţele, însă. Legămîntul lui făcut în sfînta zi a alegerilor – că mi se va reabilita termic blocul – pare să se îndeplinească zilele astea. Dar, la fel ca şi în alte sectoare, mă tem că ceea ce primim gratis ne va costa tare scump. Vanghelie va cîştiga iar sectorul – pentru că nu va avea niciodată un contracandidat bun; şi e numai şi numai vina celor care nu vor să se bată cu el.

Piedone pare că nu ştie ce să facă; la fel ca şi alţii încearcă să se lipească de barca babană a celor care vor lua maul la alegeri; pînă una-alta, vă pot spune – ca cineva care a avut multă treabă în sectorul 4 în toamna asta – că spoiala de civilizaţie adusă de Piedone este falsă. E multă mizerie în secorul lui. Nu văd ordinea şi civilizaţia decît în vreo două-trei locuri publice; în rest – ce mi-e Ferentariul, ce mi-e Giuleştiul, ce mi-e Oborul, ce mi-e Berceniul – tot un drac! Dar Piedone şade liniştit; s-ar putea să iasă chiar Primar general, dacă se screme niţel.

Onţanu şade şi el la cotitură, aşteptînd să vază ce-i de făcut; e mare maiestru la cascadorii politice, aşa că de milă n-am cum să-i plîng. Despre Livache şi Poteraş n-am ce să zic; îi văd ca pe nişte viitori foşti – am impresia că au nevoie de linişte ca să-şi pregătească proviziile pentru zilele negre care vor urma; şi vor urma.

Chiliman tace; aş zice că şi face – dar nu mă lasă inima. A fost lăsat pe dinafară de ai lui; dar rămîne jupînul celui mai bogat sector al oraşului.

… Bucureştiul nu e numai primari; Bucureştiul e şi consilieri, şi şefi de direcţii şi de regii; aş vrea să comentez într-un fel debarcarea directorului Regiei de Transport, dar nu prea ştiu cum. Cu voia şi încurajarea Primarului, omul ăsta a pus transportul public pe butuci. Avem transport de noapte, dar nu mai avem transport de zi. Tot mai puţine autobuze şi tramvaie – care vin tot mai rar; asta avem acum.

… Bucureştiul e şi arhitecţi, şi urbanişti, şi ingineri. Încă nu am văzut proiectul ăla public care să mă încînte şi să mă facă să visez la Bucureştiul modern şi civilizat – nu; nu e PIDU, nic altă strategie; dar mai am speranţe – aşa sînt eu, mai optimist.

… Bucureştiul e şi oameni; şi oamenii sîntem noi. Şi nouă ar trebui să ne fie ruşine pentru cîte înghiţim şi pentru cît de puţin luptăm contra mizeriilor.