O casa aparte, situata in zona Calea Dorobantilor din Bucuresti.
Pe vreme ce anii 1930 se apropriau de sfarsit, se puteau lesne obseva doua mutatii importante in arhitectura din Romania: osificarea stilului national neo-romanesc, promovat de Ion Mincu si Regele Carol 1 (se incerca mentinerea lui in viata prin adaptarea la noile materiale si tehnici de constructie, cat si prin preluarea de teme stilistice din alte forme de zidire), iar pe alta parte asistam la o efervescenta creatoare a stilurilor art deco si modernist. Totusi, intre aceste doua directii majore au existat si casele particulare ridicate in stil maur/mediteraneean, alpin german sau edificiile publice de inspiratie fascista, precum cladirea UGIR sau Palatul Victoria.
Ceea ce am sa va prezint in randurile de mai jos este un amestec de stiluri aplin german, art deco si neo-romanesc, in care predomina cel dintai. Datand, cel mai probabil, de la sfarsitul anilor 1930, atunci cand influentele germane si italiene erau tot mai la moda printre bucuresteni, reprezinta o raritate pentru arhitectura din Romania.
Principalul element de atractie il reprezinta panoul ce infrumuseteaza „frontonul” de deasupra micutei intrarii, prelucrand in registru stilistic art deco o tema regasita printre motivele stilului neo-romanesc: un cocos, o gaina si puii acestora (facand referire atat la familie, cat si la mostenirea rurala a societatii romanesti).
Un alt element de influenta a stilului nostru national este dat de stalpii totemici, decorati cu motive vegetale, ce impodobesc ferestrele parterului, cat si micile detalii ale consolei ce sustine panoul decorativ mentionat anterior.
