– Unde iesim diseara?
– In Centrul Istoric! Stiu un pub super tare si dup’aia poate mergem si-n clubul ala de care mi-a zis o prietena!
…un fragment de conversatie foarte familiar pentru multi dintre bucuresteni. In ultimii doi ani mai ales, zona pilot a Centrului Istoric a devenit o adevarata Mecca a barurilor, cafenelelor, shaormeriilor, restaurantelor si cluburilor de tot felul. In numele profitului rapid intr-o zona atat de atractiva, este sacrificat ORICE. Voi povesti despre un caz elocvent, revoltator, petrecut chiar saptamana trecuta. –>
Ne place sa privim cu nostalgie pozele de epoca, unde regasim o lume disparuta – in care Lipscanii si imprejurimile musteau de comert, de fapt chiar numele strazilor din aceasta zona amintesc de diverse bresle din trecut. Strada Selari este una din arterele principale, coborand din Lipscani in Splaiul Independentei. In trecut, Selarii, continuati de Calea Rahovei, traversau Podul Rahova, facand legatura cu zona de sud a orasului.
In frumoasa imagine de sfarsit de secol 19, str. Selari urca spre Lipscani. In stanga, se fac – in ordine – strazile Franceza (pe vremea aceea, str. Carol) si Smardan. Pana in Lipscani, se mai desprind in dreapta, in ordine, strazile Covaci si Gabroveni.
Pana acum niste ani, „Centrul Istoric” zacea inca in nepasarea, neglijenta si uitarea instalate de prin anii ’90. Zona era „moarta”, populata crancen de locatari ilegali, iar cei ce se aventurau, mai ales noaptea, pe stradutele pietruite, uitau rapid ca erau in centrul Bucurestilor. In foto, strada Selari inainte de „renasterea” centrului vechi, prin 2005. Piatra cubica de inceput de secol 20 inca era asezata bine.
Au trecut cativa ani, iar strazile din „Centrul Istoric” au fost cu chiu, cu vai, „reabilitate” – foarte discutabil, desigur – dupa santiere dureros de lungi. La parterul caselor vechi au inceput sa apara fel de fel de localuri, cu o rapiditate ametitoare. Lumea mondena a Capitalei s-a mutat din Dorobanti si Decebal „pe Lipscani”. Vineri si sambata seara, la fel de bine ca in restul serilor saptamanii, este de bon ton sa fii vazut la pas prin aceasta zona, la o terasa. Se etaleaza haine, gadget-uri si orice are legatura cu statutul social.
Ma intorc la strada Selari. Iat-o in vara lui 2009, privita din hotelul situat pe coltul cu strada Covaci. In prim-plan dreapta se observa o casa veche abandonata, cu doua etaje, primul fara ferestre – o casa banala, nu neaparat deosebita, insa perfect integrata in peisajul zonei.
Este util sa analizam configuratia perimetrului inconjurator al casei. Este marcata cu galben pe imaginea de mai sus, via Bing Maps. Imediat dupa ea, se intinde un teren viran, gol de ani de zile. Aceasta „carie” in frontul de imobile este total necaracteristica centrului vechi, unde parcelele inguste sunt utilizate la maximum, iar casele „curg” una dupa alta. In cazul de fata, este clar ca orice constructii ar fi existat acolo, s-au naruit la cutremurul din ’77 sau au fost demolate ulterior. Per total, un spatiu foarte atractiv din punct de vedere imobiliar si nu numai, in special in contextul in care zona a explodat si este supraaglomerata seara de seara!
Indubitabil, pe acest maidan a inceput reparcelarea si chiar anul acesta, a aparut rapid o constructie noua ce respecta parcela si regimul de inaltime. In prezent, imobilul nou este finalizat.
O imagine premonitorie a lui Dan Vartanian din iunie 2011 surprinde casa veche de care am vorbit, alaturi de noua ei vecina. Casa noua este un kitsch ordinar, imitand foarte slab fatade vechi. Atat am de zis despre ea. Revenind insa la casa veche: da, este tot parasita, etajul 2 a inceput sa fie si el golit de geamuri, insa nu pare extraordinar de subreda. La o privire mai atenta, indraznesc sa spun ca etajul 2 a fost adaugat ulterior finalizarii constructiei, data fiind forma diferita a ferestrelor la acest nivel.
Acelasi unghi, fotografiat pe 1 noembrie 2011. Unde este casa veche?? Pai, nu mai e. A fost demolata in cel mai miselesc mod cu putinta, cu acordul, tacit sau nu, al Primariei Sectorului 3 si Primariei Generale. Este parerea mea.
In noaptea de 28 spre 29 octombrie 2011, aproximativ intre orele 00:00 si 04:00, a avut loc demolarea pe şest a acestui imobil. Demolarea nu a respectat niciun fel de norma, santierul era total neizolat. Petrecaretii sau simplii trecatori mergeau agale si nepasatori in miezul noptii prin norul de praf rezultat in urma rascolirii caramizilor de catre buldozer. In orice moment, se putea petrece un accident, insa nu conta, trebuia sa se termine totul cat mai repede.
Pe 1 noembrie seara, cand am trecut sa pozez, amplasamentul fostei case era deja ingradit si am intrebat un muncitor de ce au demolat-o, daca era subreda, etc. Omul mi-a zis ca a cumparat-o „unu’ smecher”, care a zis ca „vrea altceva acolea”. Jos porcaria, asadar! Chit ca iti trebuie nu-stiu-cate autorizatii pentru a demola in zona. Nu-i nimic, construim pentru viitor, dar ce?
Sincer, ma asteptam sa cada mai degraba cladirea vecina cu cea demolata – fostul Club Hermes, in paragina de ani buni. Iata ca a supravietuit! Pentru cat timp – ramane de vazut.
Mai jos de scandaloasa demolare, strada Selari trece prin chinurile prefacerii. Vechile trotuare dispar, deoarece – nu-i asa? – nu-si mai au rostul intr-o zona pietonala. In rest – santier descoperit, guri de canal neacoperite, pietris, praf, nereguli cu toptanul, etc.
Nu am vrut un articol in care sa ma vait – asemeni organizatiilor de protectie a patrimoniului, carora nu prea le remarc prezenta – ci doar sa vorbesc un pic si de „Centrul Istoric” si ce a ajuns el, porinind de la acest caz revoltator.
Concluzia? Viata de noapte rasare in zona veche, in timp ce istoria si cultura apun, sacrificate pe altarul consumerismului salbatic, al superficialitatii si al ignorantei. Nu avem niciun muzeu in tot perimetrul „Centrului Istoric”, nenumarandu-l pe cel de Istorie, situat pe Calea Victoriei, deci la limita. Este o provocare de netrecut pentru foarte multi musterii actuali ai zonei sa numeasca, sa zicem, 3 strazi in afara de Lipscani. Mai mult, oriunde s-ar afla in acest perimetru restrans, tot „Lipscani” se numeste pentru ei. Jalnic.
In final, vreau neaparat sa citez dintr-un monstru sacru: Onor Domnia Sa, Primarul General al Capitalei Republicii Romania, Prof. Univ. Dr. Sorin Mircea Oprescu, dupa spusele Domniei sale, „Primarul bestial care fac totul legal.”:
„Cand termin cu Centrul Istoric, o sa fie mai tare decat centrul din Praga!”
