… aţi văzut că am o atitudine bănuitoare faţă de planurile pentru dezvoltarea oraşului nostru. Aţi zice că, luînd în calcul prostia şi reaua-voinţă a autorităţilor, ar trebui să mă bucur cînd îi văd pe ceilalţi – arhitecţi, urbanişti – implicîndu-se şi venind cu idei – şi da, mă bucur.
Dar faptul că propui o alternativă la ceva prost nu-nseamnă că ceea ce faci tu e, implicit, bun – e doar mai bun.
Mi-am tot dat cu părerea despre PIDU; nu vreau să credeţi că-l socot o tîmpenie – nicidecum, doar că voiam mai mult. Îmi place cum vrea să reînvie Rahova şi să re-creeze Uranusul, dar nu-mi place cum ignoră alte puncte de interes ale viitorului Bucureşti. Aş zice că nici nu bagă-n seamă proiectele dezvoltate de ceilalţi; aş zice că favorizează interesele personale ale celor care au conceput planul.
Nu-mi place că ia în calcul doar în fugă viitoarea Bibliotecă Naţională – ce mama naibii, va fi acolo un ditai mallul cultural – parcă ne-ar interesa mai mult treaba asta, nu? Nu-mi place că nu pomeneşte nimic despre Catedrala Mîntuirii Neamului – care se va face, orice am crede şi vrea noi; dacă tot ne dăm cu falca de pămînt că ne pasă de Uranus, păi să vedem şi cum om lua în serios şi mallul ăla ecumenic care va aduna mii de oameni cîndva; oare oamenii ăştia or să vină din centru în genunchi, plini de pioşenie, la înviere? Sau le-o trebui şi lor vreun tramvai-acolo?
Nu-mi place, deci, exacerbarea pietonalului; nu-i de-ajuns să faci trotuare mai late (chestie de bun-simţ, de altfel, căci trotuarele noastre sînt construite cît să te strecori pe lîngă o dacie parcată; ne trebuie trotuare unde să avem loc pe lîngă jeepuri, oameni buni.) Aş fi vrut să văd o preocupare faţă de transportul public; că doar n-o să mă cobor din Rahova la Universitate cu rolele – aş vrea să pot lua şi un autobuz, nu?
Dac-aş vrea chiar să fiu rău, aş mai spune că însuşi faptul că acest proiect a fost ales de către Primărie mă pune pe gînduri. Nu mă puteţi convinge de buna-credinţă a autorităţii; am prea multe exemple care să demonstreze contrariul – şi ultimul este ideea aleasă pentru amenajarea spaţiului de peste drum de Universitate. Primăria a ales un proiect care arată ca o temă pentru acasă la prima ora a cursului de iniţiere în Paint; nu că proiectul e mai nasol decît altele – dar arată ca un cur; sau – mă rog – ca nişte ţepe care se trag tot acolo.
Ajung şi la strategia 2035. Mă bucur că nimeni din cei care se ocupă de strategia asta nu ştie ce vrea; dar e frumos să-ţi dai seama – pe banii mei – că nu eşti în stare de nimic.
Şi mai zic doar atît: fiecare strategie ce priveşte viitorul Bucureştiului trebuie discutată şi înţeleasă. Nu e de ajuns să citezi comunicatele de presă ale autorilor; nu e de ajuns să-i intervievezi punînd întrebări comode. Aşa cum întoarcem pe toate feţele planurile autorităţilor, la fel trebuie să facem şi cu planurile noastre.
