Centrul Istoric sau Centrul Vechi al Capitalei. O denumire sinonima in prezent cu distractia. Sa-i zic „Birtul Istoric”, asa cum am citit pe net? Acest episod din „Perspective” este dedicat celor care isi dau intalnire „la Lupoaica”, „la Glow”, „la bariera la Selari” sau, mai generic, „pe Lipscani” (insemnand, invariabil, orice strada a zonei), in fiecare vineri si sambata seara, sau in oricare seara din saptamana, merg sa bea si sa petreaca in vreun club sau in vreun pub, mananca apoi in miez de noapte o shaorma „cu de toate”, dupa care bantuie pe stradutele prost pavate din aceasta zona a orasului, gasesc iesirea spre Universitate sau spre Unirii si iau un taxi spre casa.
Lor le este dedicat acest articol, intrucat ei nu prea apuca sa vada Lipscanii ziua, daramite de sus! Urmeaza niste perspective inedite pe care le-am capturat in ultimii ani si care ofera o privire neobisnuita asupra acestui pol al distractiei bucurestene. –>
O vedere mai putin comuna, prin prisma locatarilor ramasi in Centrul Istoric, spre str. Postei si Palatul Postelor (Muzeul de Istorie).
Orasul vechi in toata splendoarea lui, vazut dinspre Piata Unirii. Cupolele, acoperisurile si cladirile de diverse inaltimi si stiluri alcatuiesc un tablou eclectic fascinant.
Splaiul Independentei si str. Halelor, intersectate cu str. Selari, una din portile principale de acces in zona distractiei. Putini mai stiu ca, odinioara, Calea Rahovei prelungea str. Selari peste Dambovita, mergand pe Podul Rahova (disparut).
Siluetele impunatoare ale celor doua palate ale Bancii Nationale domina Centrul Istoric, privit de aceasta data din spatele Palatului Justitiei.
Dinspre Piata Natiunile Unite, Muzeul de Istorie „ia faţa”, impunandu-se prin cupolele celebre.
O privire inedita spre str. Doamnei, priveliste nefamiliara petrecaretilor. In prim-plan este Palatul Nifon, planul secund este ocupat de blocul-turn Adriatica (str. Academiei x str. Doamnei) si de Banca Marmorosch-Blank (dreapta), iar pe fundal se ridica Palatul nou al BNR.
Una din arterele majore ale Centrului Vechi – strada Selari, in plina reabilitare, dar la fel de populata. Pentru ca zona este atractiva, mai au loc din cand in cand demolari in miez de noapte, cum a fost cea despre care am vorbit, de la nr. 14.
In 2008, cand in zona inca aveau acces masinile, cam asa arata intersectia strazii Lipscani cu str. Zarafi (in dreapta), vazuta de la balconul Hanului cu Tei. Se vede si ruina Hanului Gabroveni, care s-ar afla in reabilitare in prezent.
Tot din Hanul cu Tei am pozat dezastrul de pe str. Lipscani, unde singurul edificiu art-nouveau din zona fusese avariat de un incendiu, ramamand abandonat pana in prezent.
Deasupra acoperisurilor ruginite, privim spre intersectia strazii Lipscani cu Pasajul Selari (cea mai ingusta strada din Centrul Istoric).
Inca o poza de arhiva – Hanul cu Tei, pe vremea cand nu devenise club & lounge cu pretentii, iar intregul etaj era ocupat de diverse consignatii.
Vedere elevata a strazii Bacani, una din strazile neglijate, inspre intersectia ei cu str. Lipscani.
O poza care imi place foarte mult si care ilustreaza maretia fostului district financiar din vremea in care Bucurestii erau Capitala Regatului Romaniei. In lungul strazii Smardan se insira, in ordine, actualul sediu CEC/BCR, BNR – Palatul vechi si BNR – Palatul nou.
Strada Blanari, o artera inca neatractiva, nereabilitata si inca deschisa traficului auto. In prim-plan jos, intersectia ei cu strada Bacani.
Arcuita strada Gabroveni, mergand spre strada Selari, pe vremea cand se afla in reabilitare. Cu siguranta va amintiti ca terasele de pe Gabroveni nu au mai avut rabdare si, doua veri la rand, s-a stat cu mesele si umbrelele in praf si pietris.
O alta perspectiva asupra strazii Gabroveni, dar vazuta dinspre Baratie. Casele joase, cu acoperisurile lor neregulate, formeaza un mozaic ce urca incet spre silueta din nou impunatoare a Palatului nou al BNR.
Pasajul Francez iesind in str. Covaci, vedere spre o frumoasa casa de pe aceasta strada. In opinia mea, este una din casele remarcabile ale zonei.
Strada Covaci vazuta dinspre intersectia ei cu str. Selari si mergand spre Piata Sf. Anton. La orizont, fostul sediu al Magazinului „Vulturul de Mare cu Pestele’n Ghiare” (cu cupola) si Magazinul Cocor, upgradat.
O vedere laterala cu segmentul median al strazii Covaci, la intersectia acesteia cu strada Soarelui, numita impropriu asa, deoarece este de fapt o fundatura.
In fine, o imagine cu toata strada Covaci, insa privita din celalalt capat, dinspre Piata Sf. Anton si intersectia ei cu str. Sepcari.
Vedere asupra Pietei Sf. Anton, un loc odinioara prosper, astazi cazut in uitare. Elemente interesante ar fi Curtea Veche, biserica Sf. Anton-Domneasca, precum si Cafeneaua Veche (pe coltul cu Covaci, dreapta-jos), printre cele mai vechi edificii ale zonei.
Strada Franceza, persectiva dinspre Piata Sf. Anton. Se remarca in prim-plan Hanul lui Manuc, apoi strada se continua, pe langa Curtea Veche, spre intersectia cu str. Selari, la fostul Hotel Regina.
Vedere spre Hanul lui Manuc, dinspre str. Selari, intr-o zi insorita. Imobilul masiv si in paragina care se ridica dintre casele joase va intra, se pare, in reabilitare in curand.
Perspectiva care traverseaza strazile Gabroveni, Lipscani, Bacani si Blanari, mergand inspre Biserica Rusa din str. G-ral Ion Ghica. Acoperisul gaurit din centru apartine ruinei Hanului Gabroveni.
Privind peste acoperisurile Centrului Istoric, inspre Muzeul de Istorie si peste turla Bisericii Sf. Dumitru-Posta, de langa Teatrul de Comedie, intr-o dupa-amiaza de toamna.
Ca tot am adus vorba de acest teatru, iata-l privit dinspre Piata Natiunile Unite. Teatrul de Comedie este gazduit de sediul Spitalului PTT.
Soarele apune peste Centrul Istoric al Bucurestilor (vedere ampla dinspre Natiunile Unite)…
…si vine noaptea, cu distractie cu tot! Iata strada Selari „la bariera”, la inceputul unei seri de vineri, pregatita sa preia fluxul de vizitatori.
Tot cutreierand inaltimile Centrului Vechi, sarind de pe un acoperis pe altul, nu trebuie sa uitam cine vegheaza, mereu amenintatoare – Casa Republicii, pentru care o parte importanta din centrul istoric extins al Bucurestilor a trebuit sa dispara fara urma in anii ’80.
Acestea fiind spuse, urez tuturor petrecaretilor, de ocazie sau de meserie, „distractie placuta”, dar sa nu uite ca „Centrul Istoric” chiar este istoric. Lasam deoparte ca este foarte greu vizitabil, nu exista puncte de vanzare a suvenirurilor, nu include niciun muzeu in perimetru si cauti pana lesini un loc de unde sa-ti cumperi in trecere, de exemplu, o sticla de apa, fara sa trebuiasca sa te asezi la vreo terasa.
Cel mai important mesaj pe care vreau sa-l transmit celor care viziteaza noaptea zona este ca, asa cum am probat mai sus, Centrul Istoric contine si alte strazi care, culmea, nu poarta toate denumirea de „Lipscani”! Stiu ca poate parea incredibil, dar va rog sa ma credeti pe cuvant.
