Gospodarul a devenit in Bucuresti o necesitate. Si pentru ca nu mai este de ajuns doar sa existi avand aceasta minune atarnata de personalite, trebuie sa o si arati. E motiv de mandrie ca esti gospodar. Dar ce inseamna gospodar? In prima instanta inseamna ca ai o gospodarie, deci ca esti proprietar, iar revolutia ne-a transformat peste noapte pe multi in proprietari. Cel putin pe hartie. Al doilea sens ar fi cel in care omul ” dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc“.
Daca ne uitam in jur vom constata ca toti suntem gospodari. Multi “poseda” amandoua intelesurile. Plecand de la ideea ca in gospodaria mea fac ce vreau, asta pentru ca sunt proprietar, voi incepe sa descopar latura de artist, de mester, de arhitect, inginer de rezistenta, instalatii etc. Pentru faptul ca sunt proprietar inseaman ca pot orice. Sparg pereti, modific fatada, amenajez gradina si redecorez proprietatea mea. Pentru ca pot. In acelasi timp devin specialist in toate, doar practica ne invata cel mai bine si meseria se invata pe santier. Deci imi pot da cu parerea si despre ce fac alti gospodari.
Orasul gospodarilor
Asa cum este normal, dupa ce am reusit sa imi dau examenul de maturitate in propria ograda, pot sa imi formez pareri si despre oras. Pentru ca platesc impozite, am drept de vot si “utilizez” serviciile orasenesti pot avea solutii pentru oricine si orice. Aici intervine proprietatea publica, gospodarul public, care poseda aceleasi atu-uri. Daca mi-am inchis balconul pot sugera si solutii de trafic. Cand mi-am pus polistiren pe exteriorul blocului am dobandit si calificarea necesara pentru a stabili ce cladire e monument sau nu. E democratie in exprimarea parerilor, dar specialistul din mine furnizeaza solutiile.
Cand un investitor privat incalca legea si construieste un bloc, depasind regimul de inaltime al unei zone, nu e bine. El e rau, a furat si a dat spaga. Cand imi sparg un perete de rezistenta in apartamentul propriu nu trebuie sa intereseze pe nimeni, caci proprietatea privata e sfanta. Cand se pune o fatada cortina, deci sticla multa, pe un bloc in zona centrala iarasi vin si zic ca se distruge caracterul zonei, dar mi se pare absolut normal sa-mi inchid balconul. Daca gospodarul sef al urbei demoleaza pentru un bulevard e foarte bine, caci trebuie sa ajung mai repede la birou. Ghinion pentru gospodarul care are proprietatea acolo.
sursa foto: cashidelucs.wordpress.com
Autorizatia de constructie este o hartie cateodata necesara. In functie de expertiza gospodarului. E pana la urma o ingradire a dreptului la proprietate. Cum e posibil ca cineva sa te oblige sa nu inchizi balconul propriu, sa nu vopsesti casa in roz, sa nu darami pereti dupa cum vrei? Gospodarul respecta legea cat timp are chef. Chef de chef.
Gospodarul orasului
Asa cum este si normal intr-o democratie in care se garanteaza dreptul la gospodarie, cel care conduce este ales. Gospodarul sef este votat de toti gospodarii. Acum incep sa fie aplicate aceleasi solutii, dar la scara intregului oras. Aceiasi specialisti isi dau cu parerea si aplica cele mai bune solutii. Diferenta este doar de scara. Legea este in acelasi fel respectata pentru ca nu s-a schimbat decat cantitatea puterii de decizie. E foarte posibil ca in anumite momente deciziile gospodarului-sef sa nu fie apreciate de toti proprietarii, dar astea sunt doar chestiuni de moment, caci gospodarul are memorie scurta, iar cand nu este afectat in mod direct nici nu se intereseaza.
Astazi am ajuns sa consideram simbol al orasului tocmai semnele unor decizii aberante, aprecierea pozitiva a casei din deal fiind exemplul clar al memoriei de scurta durata. Zona centrului civic este un simbol pentru gospodar pentru ca ii arata ca se poate orice, atat timp cat vrei. Lipsa unor repere clare poate conduce chiar la distrugerea unor simboluri valoroase, caci gospodarul trebuie sa-si faca simtita prezenta.
sursa foto: romanika.eu
Spatiul urban
De fiecare data cand suntem oripilati de o realizare a gospodarului bucurestean trebuie sa ne amintim daca nu am facut si noi astfel de gesturi. Un balcon inchis, un perete de rezistenta spart, o grinda sectionata, un acces separat in apartamentul de la parterul blocului, un gard de beton inalt de 3 metri, o tamplarie care modifica impartirea ferestrei, un “roz” pe fatada, un aparat de aer conditionat pe fatada, un etaj in plus, gresie pe fatada etc sunt semne ca sunteti un gospodar. Noi suntem responsabili pentru imaginea spatiului urban in care traim.
Tine de educatie, de bun simt, dar si de respectul fata de ceilalti. Viata in comunitate inseamna respectarea regulilor, iar daca asta pare imposibil atunci probabil ca nu esti facut pentru asa ceva. Viata intr-un oras este o optiune ce implica si obligatii. Este doar o chestiune de alegere personala. Din fericire si asta se invata, asa ca avem sansa ca in viitor sa intalnim din ce in ce mai des normalitatea. Macar in spatiul public.
