Nu credeam niciodată că o să văd imagini cu casele de pe Banu Manta înainte de demolările comuniste. Această zonă are o valoare sentimentală pentru mine, întrucât între 1997 şi 2000 am venit regulat aici pentru cursuri Lexis. Marea surpriză plăcută a venit acum 2 zile când am dat peste un film foarte valoros.
Filmul a fost realizat de o televiziune franceză în anul 1964 şi povesteşte despre ieşirea României de sub tutela sovietică, încetul cu încetul.
În continuare, folosind poze de acum şi cadre din acest film, vă voi arăta cum arăta bulevardul Banu Manta înainte. Totuşi, în film se vor vedea doar casele de pe stânga şoferului. Din momentul când a fost realizat următorul documentar, casele mai aveau să reziste 11-12 ani, sistematizarea începând în 1975-1976.
În film, automobilul intră de pe blvd Titulescu pe Banu Manta
Primul cadru pe care îl avem este cu Primăria Sectorului Verde, actuală primărie a sectorului 1:
Astăzi, este spre sfârşitul lucrărilor de renovare şi îşi va recăpăta splendoarea de odinioară.
În următorul cadru se vede liceul Ion Neculce în fundal, care în interbelic se numea liceul „Voevodul Mihai”:
Aşa arată Liceul Ion Neculce în zilele noastre:
Maşina trece pe lângă un frumos imobil cu accente neo româneşti, aflat în fundal:
Acesta s-a aflat la adăpost de urgia demolărilor, iar astăzi este renovat şi arată fantastic:
Maşina îşi continuă drumul, trecând pe lângă strada General Vlădoianu Barbu, care se deschide la stânga:
Pe locul caselor din imaginea precedentă tronează acum mândru un bloc de 10 etaje.
Maşina îşi continuă drumul, iar reporterul prinde în cadru o casă cu două etaje:
De curând în zonă a răsărit monstruozitatea asta:
S-ar putea să fie un imobil supravieţuitor care a fost mansardat acum, sau unul construit recent, cert este că acea mansardare este de un prost gust de ultimă speţă. Altfel, imobilul este reuşit.
Imobilul Art Deco de sus a supravieţuit, dar acum este încadrat de doi coloşi ceauşişti
La sfârşit, două poze cu încă două case supravieţuitoare care se găsesc într-o stare foarte bună:
Această scurtă explorare se încheie aici. După cum aţi putut observa, în anii 70 se cruţau clădirile mai impresionante. Un deceniu mai încolo, demolările erau comparate cu un atac nuclear, în care nimic nu supravieţuia, totul era ras.