scris de Ando
Tot încercând (zadarnic) să fac ordine prin fotografiile mele, am reţinut câteva având ca subiect diverse clădiri refăcute/transformate/recuperate în ultimii ani.
Întâi, am vrut să le postez sub formula “Aşa DA, Aşa NU” dar m-am gândit că nu am nicio competenţă profesională să dau astfel de sentinţe tranşante. Pe de altă parte, ce farmec ar avea ele singure, fără un strop de… comentarii ?
Bursa Mărfurilor de pe Calea Rahovei-Uranus. Mi se pare un lucru bine făcut şi poate fi un reper “coagulant” pentru că eu chiar cred că zona respectivă, deşi acum e considerată marginală, are un potenţial urbanistic nevalorificat încă.
E de ajuns să amintesc, în acest sens, vecinatatea de elită a Palatului Bragadiru.
Metropolis Center, aflat pe Bd. Iancu de Hunedoara, la câţiva paşi de Calea Dorobanţilor. La fel, mi se pare o soluţie reuşită şi elegantă de refacere a clădirii vechii tipografii care arăta deprimant. Spaţiul s-a deschis iar imaginea, destul de anostă a zonei, parcă s-a mai luminat.
Hotelul Novotel de pe Calea Victoriei .
Este o clădire nouă care n-ar avea ce căuta în acest articol, adică la categoria “refăcute”. Problema constă în “apendicele” din faţa hotelului care vrea să amintească de vechiul edificiu al Teatrului Naţional a cărui zbuciumată istorie o puteţi citi aici.
Sincer, nu-i văd rostul: decenii de-a rândul aici – adică în zona de la nivelul Căii Victoriei – din câte îmi aduc aminte, era doar un monument modest, ridicat în memoria muncitorilor tipografi căzuţi în timpul grevei din 13 dec 1918. În spate: teren viran, iar pe laturi, adică pe strazile în pantă (Câmpineanu şi Matei Millo) se înşirau tot felul de magazinaşe, ateliere etc.
Chiar dacă zona este deosebit de expusă şi populată, sunt sigur că puţină lume ştie şi face legătura între acest portic şi teatrul dispărut. Deci o combinaţie gratuită de stiluri.
Dacă tot suntem în zonă, să punem şi imaginea cu sediul Uniunii Arhitecţilor din România aflat pe colţul format de străzile Dem I. Dobrescu şi Boteanu, vizavi de fostul CC.
Este (din ce am mai citit) o soluţie discutabilă şi controversată. Mie îmi place şi doar preiau textul de pe plăcuţa montată pe una din laturile clădirii: “Sec XIX. Casa Păucescu, ulterior Legaţia Austro-Ungară. Fost sediu al unei direcţii a Securităţii în perioada comunistă, a fost distrusă în Revoluţia din decembrie 1989. Restaurarea din 2003-2007 (arhitecţi Dan Marin şi Zeno Bogdănescu) menţine ruina ca memorie a revoluţiei şi introduce un volum contemporan independent”.
La intersecţia străzilor Maria Rosetti cu Vasile Lascăr s-a finalizat, nu demult, această clădire a hotelului Sarroglia al cărei parter înglobează elemente din vechea casă de pe colţ
Nu cunosc valorea istorică şi arhitectonică a vechii clădiri, deci nu ştiu dacă recuperarea ei, chiar şi parţială, este semnificativă sub aceste aspecte. Pot spune însă că, înainte de reconstrucţie, treceam destul de des pe acolo iar casa arăta rău, mai mult spre ruină. Deci, măcar din acest punct de vedere, e un câştig.
Pe str. Părintele Galeriu nr. 13 (cam la 20 de metri de intersecţia cu Calea Moşilor) se află această clădire şi ea destul de curând finalizată.
Nu ştiu cum arăta înainte. Se vede că, în partea din dreapta, s-a adăugat un corp dar, per ansamblu, mi se pare o recuperare reuşită, fără stridenţe.
În sfârşit, clădirea de pe str. Nicolae Filipescu pe care abia de curând am putut-o fotografia (ea fiind lipită de fostul sediu al ambasadei SUA, vă daţi seama de ce n-am putut s-o pozez mai devreme).
Greu d e spus… Aparent, e aceeaşi problemă ca la hotelul Novotel.
Strict vizual, recunosc că îmi place acest gen de combinaţii de vechi cu nou când nu sunt “forţate” dar nu ştiu dacă, de exemplu în acest caz, “coaja” din faţa noii clădiri reprezintă, realmente, ceva important din punct de vedere istoric, arhitectural etc.
