Facand o trecere in revista a locurilor pe unde m-am plimbat anul acesta, o sa justific antepronuntarea de mai sus. Ca de obicei, am multe poze. –>
Inainte de toate, afisul! Atat a putut Primaria sa conceapa, cu o grafica rudimentara, tributara inceputurilor anilor 2000 in materie de design. Il avem pe ciobanul Bucur sezand euforic intre mioarele lui, docile si absente. Cainele ciobanesc sta cu spatele, semn ca nu il intereseaza subiectul. Bomba cea mare este ceea ce gandeste Bucur. El viseaza la Casa Poporului! Incredibil! Am elucidat astfel o enigma: nu Ceausescu a vrut acest colos inutil, ci Bucur, cu multe secole inainte. Istorie bucuresteana corectata si rescrisa, multumim!
Asadar, ostilitatile s-au desfasurat in Parcul Herastrau, „Centrul Istoric” si Piata Constitutiei. La Herastrau, Aleea Cariatidelor (fosta Aleea Restauratiei) era ornata foarte colorat, pana la scena de dupa Fantana Modura.
Aici, am avut parte de mini-recitaluri absolut memorabile. Au prestat artisti consacrati, de talie internationala, precum Elena Gheorghe (st.), Pepe (centru), sau Delia Matache (dr.). Publicul rafinat a apreciat calitatea spectacolului latin lover-ului, asa ca a cerut insistent bis.
Aleea de la intrarea in parc s-a umplut rapid, sirul curiosilor mergand in linia pespectivei „incoronate” de „Borcanul Vesel” (sediul Vodafone), de la Piata Charles de Gaulle.
Recitalurile s-au incheiat cu un concert Directia 5 – seriozitate, profesionalism si voce buna. De apreciat.
Dupa mai bine de 2 ani de la ultima deschidere, Arcul de Triumf a primit iarasi vizitatori. Conform programului oficial comunicat presei, Arcul se putea vizita sambata, 17 septembrie, intre orele 16-22, si duminica, 18 septembrie, intre orele 14 si 18. Zis si facut!
La ora 20:50, eram la Piata Arcului de Triumf, vorbeam la telefon si ma pregateam sa intru la vizita. Ma abordeaza un politist (P1):
P1: Ma scuzati, vizitati Arcul de Triumf?
Eu: Da, dar acum vorbesc la telefon.
P1: Pai in 3 minute se inchide, daca vreti sa mai mergeti…
Eu (inchid telefonul): Cum adica? Pe program scrie ca pana la ora 22 e deschis!
P1: E… nu stiu. Dar vedeti ca se-nchide.
Eu: Organizare ceas, ca de obicei. Multumesc!
Stanga-dreapta poza stanga: „Borcanul Vesel” (sediul Vodafone), Televiziunea Romana si Cascade Euro Tower. Poza dreapta: Manastirea Casin.
Soseaua Kiseleff mergand spre Piata Presei.Am alergat, am urcat scarile in graba si tot in graba am facut poze de pe terasa Arcului. Era aproximativ 21:15 si ramasesem printre ultimii vizitatori. Vine un alt politist (P2):
P2: Haideti, va rugam sa incheiati cu pozele, trebuie sa inchidem!
Eu: Numai putin, inca 5 minute, va rog.
P2: Bine, dar grabiti-va, ca trebuia de la 21 sa inchidem!
Eu (scot brosura cu programul): Aici spune ca e deschis pana la ora 22.
P2: Aaa… e greseala de tipar.
Eu: …si asa a fost comunicat catre presa. In ziare, pe site-uri, peste tot, apare aceeasi ora de inchidere, 22. Ce-i bataia asta de joc?
P2: E, au gresit cand au comunicat. Va rugam sa coborati.
Eu: Sa traiti!
Mergand apoi in centru, am gasit o atmosfera placuta pe strada C. A. Rosetti (sus), inchisa pe tronsonul dintre Piata Revolutiei si bd. Magheru. Initiativa „strada cartii” a transformat acest spatiu urban intr-o promenada agreabila, inclusiv prin forma standurilor. Nici spatiul din fata Bibliotecii Centrale Universitare nu a fost neglijat. Astfel, pe langa noua statuie a lui Carol I (jos), au rasarit cafenele temporare. Per total, mi-a placut cum s-a prezentat aceasta zona, aducea oarecum cu o piata dintr-o capitala occidentala.
Coborand pe Calea Victoriei spre „Centrul Istoric”, am observat ca in fata teatrului Odeon aveau loc lectii de dans in strada. Interesant.
Strada Franceza reprezinta una din caile de acces spre „Centrul Istoric”, dinspre Calea Victoriei, alaturi de strazile Stavropoleos, Lipscani, Doamnei si Ion C. Filitti. Nu stiam ca a venit Craciunul mai devreme, altfel nu pot sa-mi explic de ce Primaria a ales sa marcheze astfel „hotarul” „Centrului Istoric”! Mai rau de-atat: am constatat ulterior ca intreaga instalatie nu este temporara. Asadar, pregatiti-va pasapoatrele pentru a intra in „Centrul Istoric” prin 2 porti-kitsch. A doua este situata la Piata Romei.
Zona veche s-a remarcat prin instalarea a 2 scene, una langa Banca Nationala, pe Lipscani, si a doua – in premiera – la intersectia strazilor Franceza si Postei. Pe a doua scena am prins o parte din recitalul lui Tudor Chirila, adolescentul etern. Intr-o vestimentatie impecabila de gala, domnul Chirila a interpretat refrenul atat de drag inimilor romanilor: „Am plecat in Vama Veche / Ca sa imi gasesc pereche / Saruta-ma in ureche.” Sublim.
Duminica, a doua zi, am urcat iarasi pe Arcul de Triumf.
Am putut admira soseaua Kiseleff mergand spre Piata Victoriei (sus) si spre Piata Presei (jos). De remarcat cum simetria perspectivei spre Casa Presei a fost pur si simplu distrusa prin aparitia turnurilor gemene de la intrarea in RomExpo. In dreapta, bd. Maresal Prezan, proaspat scapat de sub tirania pietrei cubice si asfaltat exemplar, mergand spre Piata Charles de Gaulle.
O zi foarte frumoasa pentru fotografii! Pacat ca Arcul de Triumf este deschis atat de rar. Avem multe locuri in Bucuresti care nu se viziteaza, desi ar trebui, sau se viziteaza mult prea rar – inexplicabil. Arcul de Triumf din Paris este deschis in fiecare zi, de exemplu.
In Parcul Herastrau, Primaria a avut ideea fabuloasa sa organizeze plimbari cu trasurile. Astfel, pe aleile parcului, intesate de oameni cu copii, iesiti la promenada, tronau gramezile de balegar si, din cand in cand, trebuia sa te feresti sa nu dea trasura peste tine. Da, o zi agreabila in parc! Din nou, atat i-a dus mintea pe organizatori. Si ce daca trasurile merg pe strada, nu prin parcuri? Detalii.
Piata Constitutiei (sus) a fost „polul” tineretului. Aici a avut loc parada elevilor (de la diverse licee). Tronsonul din bd. Unirii (jos) cuprins intre Piata Unirii si Piata Constitutiei a fost inchis pentru ca scolarii, liceenii si studentii sa se poata plimba in voie, sa zaca in voie si sa admire opera ceausista.
Pe scena din Piata Constitutiei s-au perindat vedete incontestabile precum Alex Velea, Andreea Banica, Andreea Balan si Connect-R. Am stat doar putin, deoarece atmosfera devenise insuportabila. Organizatorii au insistat sa aduca reprezentanti ai Consiliului General si ai Inspectoratului Scolar pe scena, pentru a multumi si a tine prelegeri scolarilor inca in vacanta. Au fost huiduiti si injurati, cerandu-se urgent muzica. Publicul, cu varste cuprinse in mare intre 13-18 ani, a dat dovada de retardare nediluata si a dovedit de ce nu are de gand sa se umileasca luand BAC-ul in anii urmatori. Ori asa, ori am eu o problema:
Altcumva, au mai fost diverse expozitii de arta, un festival folk pe str. Arthur Verona (excesiv promovata, in opinia mea), plimbari cu vaporasul pe lacul Herastrau. Per total insa, mai nimic interesant cu adevarat. Sau nu m-am plimbat eu indeajuns. Concret, concluziile ar fi:
1. Nici macar parada tramvaielor de epoca nu s-a mai tinut – pacat.
2. A fost o sarbatoare terna, axata doar pe concerte. Nimic nu a sugerat ca ar fi vorba de zilele orasului.
3. Muzeele nu au putut fi vizitate gratuit.
4. Plimbarile cu trasuri prin parc reprezinta o idee cretina.
5. Asa-zisul Centru Istoric a gemut si mai mult de lume. Pe langa faptul ca e aglomerat de obicei si nu ai loc sa te misti pe strazi, scenele + publicul numeros au congestionat si mai mult fluxul de pietoni. Jalnic.
6. S-a propagat mai peste tot ideea inepta ca Bucurestii ar serba 552 de ani de la fondare. Profund gresit. In 1459, marcam prima atestare documentara a orasului, nu fondarea sa.
Lista ar putea continua, dar vreau sa remarc aceeasi mentalitate tembela care pune pe harta orasului doar Herastraul, Piata Constitutiei si „Centrul Istoric”. Sunt in asentimentul cronicii de pe Simply Bucharest cand spun ca orasul asta inseamna mult mai mult! Avem multe piatete frumoase unde se pot organiza evenimente, avem stradute pitoresti care pot fi inchise fara probleme pentru expozitii, avem si alte cladiri/monumente care ar putea fi deschise pentru vizitare decat cele „obisnuite”. Regret sa o spun iarasi, dar pana acum, Videanu a organizat cele mai bune zile ale orasului, in 2008.
Felicitari inca o data primarului-doctor Oprescu, „primarul bestial care fac totul legal”, dupa spusele Domniei Sale. Inca un an, inca un esec rasunator pentru care nu va raspunde nimeni. Nu-i nimic, primarul mai vrea un mandat, asa ca indepliniti-i dorinta la anul, sa ne bucuram si pana in 2016 de asemenea evenimente impresionante ca cel din 2011.
EPIC FAIL? E putin spus. Cine a fost la Zilele Bucurestilor si vrea sa povesteasca, poate folosi comentariile.
