V-aţi gândit vreodată cât de important este să fim atenţi unii la ceilalţi ? V-aţi gândit vreodată cât de important este să ne auzim cu adevărat, să ne privim cu adevărat unii pe alţii ? De ce ? Pentru simplul motiv că atunci când eşti cu adevărat atent la Celălalt, acesta începe deodată… să existe, să înflorească, să devină conştient de sine. Atenţia noastră e deosebit de importantă, deoarece prin această atenţie noi suntem precum o Oglindă în care celălalt, aproapele nostru, se poate „vedea”, se poate „citi”, se poate descoperi pe sine însuşi.
V-aţi gândit vreodată cât de singur ar fi Universul dacă nu ar fi cine să-l privească ? V-aţi gândit vreodată cât de singur ar fi Omul dacă nu ar fi cine să-l oglindească ? Cred că una dintre cele mai frumoase însuşiri ale sufletului uman e aceea de a ne putea oglindi unii pe ceilalţi, adică aceea de a ne putea oferi unii altora…atenţie.
Atenţia e dreptul nostru la existenţă. Psihologic vorbind, existăm numai prin atenţie. Avem, aşadar, nevoie de atenţie…avem nevoie să dăruim şi să primim atenţie, avem nevoie să oglindim pe alţii şi să fim oglindiţi de către alţii. Numai astfel putem evolua şi deveni cu adevărat conştienţi de noi înşine, de ceilalţi şi de lume. Numai astfel putem deveni fiinţe umane complete.
