Ce ştiţi despre cartierul Tineretului? Poate că atunci când spuneţi Tineretului vă gândiţi la parcul cu acelaşi nume. Sau poate la liceul Gheorghe Şincai. Sau poate nu vă atrage în niciun fel atenţia.
Uitându-ne puţin la cartier, nu este greu să ne imaginăm de ce. Este un cartier în mare parte comunist, de tip dormitor, cu blocuri de 8-10 etaje Însă puţină lume ştie că până acum 25 de ani era un cartier de vile cochete şi case, cu o configuraţie stradală foarte diferită de cea de acum. Atunci era cunoscut după numele fostei mahalele, Cărămidarii de Jos.
Momentul fatidic pentru acest cartier a venit în perioada 1985-1986 când a fost sistematizat. Calea Văcăreşti, un important punct de reper al cartierului, a fost distrusă complet. Strada Lânăriei, celălalt punct major de reper a avut ceva mai mult noroc, din aceasta mai scăpând un tronson. ->>
Pentru a ne face o idee de cum era atunci şi cum e acum ataşez o hartă a situaţiei actuale:
În continuare, situaţia de dinainte de sistematizare:
(fragment din harta Bucureştilor postată de Alex Gâlmeanu, aici)
(harta Bucureştilor în anii 70, de aici)Şi, poate cel mai relevant dintre toate, planul cadastral actualizat în 1970:
După cum se poate vedea foarte clar, aproape nimic nu a scăpat de furia buldozerelor comuniste. Ce a scăpat încă întreţine farmecul acestui cartier şi face subiectul acestui articol. Să purcedem aşadar.
Prima stradă pe care o voi trata se numeşte strada Mocănuţei. A fost retezată în două de către demolări, după cum se poate observa pe planul cadastral :
În jur de 20 de imobile se găseau pe această stradă, din care nu au scăpat decât 3 dintre ele.
Primul dintre ele este o vilă interbelică cu două etaje, cel de la nr. 1:
În continuare, imobilul de la numărul 3, tot o vilă cochetă, de data asta cu un singur etaj:
Ultimul imobil scăpat de pe această stradă este cel pe care eu îl numesc „Vila Victor Asquini” şi se află la numărul 12:
Trecând de strada Mocănuţei (care începe de la jumătate şi se înfundă într-un bloc) şi croindu-ne drum printre blocuri, ajungem să vedem şi o minune : o stradă scăpată complet de demolări, cu toate imobilele intacte.
Este vorba despre strada Ruginoasă :
Părăsim strada Ruginoasă şi ne îndreptăm spre strada Viorele. Prima oprire, intersecţia acesteia cu strada Elena Cuza, care şi ea acum este doar un ciot. În spatele restaurantului De Cartier se găseşte singurul imobil supravieţuitor de pe Elena Cuza, un imobil modernist de la sfârşitul anilor 30, cel mai probabil.
Mergând mai sus pe strada Viorele, observam încă un imobil modernist:
Ultimul supravieţuitor de pe această stradă este imobilul de la numărul 26, o vilă cochetă, bine întreţinută. Acum, acolo este restaurantul Sare şi Piper.
