… iată un alt articol despre lucrurile simple; la cele de care ne-am împiedica pe stradă, dacă nu ne-am fi învăţat să le trecem cu vederea.
Astă vară, pe vremea cînd băteam oraşul după garduri vechi, mi-a sărit în ochi o chestie:
… o casă frumoasă, un gard vechi (aşa-şi-aşa)… şi o casetă mare, verde, de tablă. Atunci mi-am dat seama de cîte lucruri nu ne dăm seama; şi m-am apucat să le caut.
Iată două astfel de casete, văzute mai de-aproape:
… cred că nu greşesc cînd zic că aparţin ba de electrica (cele mai multe), ba de telefoane (cîteva). A doua are o formă trapezoidală şi este refăcută destul de recent; casetele de felul ei sînt vechi-vechi (au apărut chiar înainte de război) şi erau mai rotunjite pe la colţuri. Am căutat încă vreo pereche de-a ei, dar n-am mai găsit.
Mergînd pe bulevardul Bălcescu, între Scala şi Biserica Italiană, vedem şi acum – prinsă solid de vechiul stîlp – o casetă mai mică:
… o fi fost de-a Societăţii de transport bucureştene, de pe vremea cînd mai circulau tramvaiele pe bulevard? Nu ştiu; îmi dau doar cu părerea.
Capacul ăsta cam ştiu de cînd este, însă:
… din moment ce scrie pe el ‘Cooperativa Ciocanul’. Mi-am adus aminte cu ocazia asta şi de unul dintre primele episoade ale seriei noastre – cel cu capacele de canal.
Iată şi un soi de borcan, asemănător acelora pe care se lipesc afişe:
… atîta doar – că cel mai important afiş de pe el spune că ţine de cei de la gaze.
De cîte ori nu ne-am împiedicat de cîte-o ciupercă dintr-asta?
… este o aerisire a vreunui transformator electric subteran. Am ales tocmai ciuperca asta anume pentru că este veche – se vede din felul în care este lucrată şi din grosimea tablei. Ciuperci dintr-astea sînt peste tot; sînt folosite şi ca răsuflători ale conductelor de termoficare.
Nu cred că sînt primul care vede frumuseţea stîlpilor cu felinare din faţa vechii Primării de pe Banu-Manta. Dar n-am putut să trec pe lîngă ei fără să-i admir.
.. felinarele (nu le-am mai pozat) sînt din cele noi, banale.
O să închei tot cu un felinar; nu, nu e ceva deosebit.
… a fost felinarul-standard bucureştean începînd cu anii 60 şi cam pînă la Revoluţie. L-am găsit din întîmplare; şi mă bucur.
