Sfatul meu, pentru oricine doreste sa cumpere o casa de epoca in Bucuresti, este sa cerceteze cat mai amanuntit posibil istoricul si personalitatea acestui oras vast si complex de la marginea rasariteana a Uniunii Europene. Acest lucru ar trebui sa fie o activitate obligatorie inainte de a va „rafina” cautarile pe strazi, stiluri arhitecturale sau valoare artistica a proprietatii. Am alcatuit aici o scurta prezentare a orasului, care sper sa va ofere un inceput bun in eforturile dumneavoastra.
*Capitala Romaniei este un oras enorm, al saselea ca marime dintre metropolele Uniunii Europene, dupa Londra, Paris, Berlin, Roma si Madrid si inaintea Budapestei, Pragai si Varsoviei (vezi datele statistice ale UE). Este, de asemenea, centrul urban cel mai populat intre Viena si Istanbul, pe un teritoriu de doua ori mai mare ca Franta.
Istoric:
1. Originea orasului a fost o asezare mica, aflata pe rutele de transhumanta ale ciobanilor, care convergeau spre vadurile dintre raurile Arges si Dambovita. Fondatorul legendar al primei asezari este considerat ciobanul Bucur (nume de origine traco-daca, prezent si in limba albaneza).
Localitatea devine cetate de scaun si capitala Valahiei sub domnia lui Vlad Tepes, in secolul al XV-lea, iar pe parcursul urmatoarelor cinci secole se dezvoltă ca targ oriental si centru administrativ sub dominatia Imperiului Otoman.

2. Orasul a fost modernizat catre sfarsitul secolului al XIX-lea in stil european in timpul domniei Regelui Carol I, ajungand la zenit in ce priveste nivelul de stralucire si sofisticare, in perioada interbelica.

3. In timpul regimului comunist venit la putere dupa razboi, populatia capitalei a crescut, iar aceasta a devenit un oras industrializat, in detrimentul patrimoniului si traditiilor sale, suferind distrugeri imense in timpul aplicarii politicilor comuniste de inginerie sociala si industrializare fortata.
4. Dezvoltarea economica intensa din primul deceniu al secolului al XXI-lea transforma radical Bucurestiul in momentul de fata, punand in miscare un nou influx de populatie, creand tensiuni sociale enorme si determinand o dezvoltare neuniforma. Orasul se afla acum la o rascruce majora a evolutiei sale, avand premisele de a deveni fie un frumos oras european, fie o aglomerare urbana de mana a doua, de la periferia estica a Uniunii Europene.
Architectura:
1. Bucurestiul are doar cateva cladiri care dateaza de dinaintea secolului al XIX-lea: cateva biserici, ruinele curtii domnesti – Curtea Veche – sau Hanul lui Manuc (in stil otoman de secol XVIII, desi ridicat la sfarsitul epocii napoleoniene), punct de popas pentru caravanele comerciale otomane.

2. Arhitectura de tip “mic Paris”, datand din timpul domniei lui Carol I, care a facut faima orasului. Acest tip de proprietate de epoca este, probabil, cel mai reprezentativ pentru piata caselor de patrimoniu din Bucuresti. Cladirile se gasesc in zone diverse si au preturi si grade diferite de sofisticare arhitectonica, eventualele lor proiecte de renovare/restaurare putand oferi cele mai satisfacatoare rezultate din toate initiativele de acest gen care ar putea fi intreprinse in Bucuresti.

3. Perioada de aur, din anii interbelici, cand se construiesc cladiri in stil neoromanesc, art deco, clasicist si modernist

4. Perioada comunista, a locuintelor sociale (aparitia cartierelor mari, ca Drumul Taberei sau Pantelimonul) si a constructiilor cu mesaj triumfalist-ideologic (Casa Poporului, Casa Scanteii)

5. Perioada de dupa anul 2000 – constructii haotice, in stil asa-zis modern, tipic Orientului Mijlociu sau fostului spatiu sovietic

Economie:
Bucurestiul este motorul economic al Romaniei, un oras care concentreaza aproape 15 la suta din populatia de 21 de milioane de locuitori ai tarii si produce 19 la suta din produsul intern brut al acesteia, precum si un sfert din productia ei industriala (sinteza de date statistice din 2006-07). Cu toate acestea, dezvoltarea orasului este mult ingreunata de trei factori principali: *coruptia omniprezenta, *birocratia abuziva si *infrastructura de transport nedezvoltata, incompatibila cu statutul unui oras modern. Sistemul de sosele, ca peste tot in restul tarii, a fost conceput pentru nivelul traficului din anii ’60 si din această cauza se afla acum in plina deteriorare. Nici un guvern postcomunist nu a acordat atentie si nu a investit suficient in infrastructura de transport, iar acest lucru a avut consecinte dezastruoase pentru dezvoltarea viitoare a orasului. Sectorul de constructii constituie inca un domeniu cu o evolutie spectaculoasa din anul 2000, insa afectat mult de criza economica survenita in cel de-al doilea semestru al anului 2008. In concluzie, Bucurestiul are un potential economic imens, care, din pacate, este compromis de o infrastructura invechita, de coruptie si de lipsa unei viziuni guvernamentale.
Societate:
1. Bucurestiul are o componenta sociala tipica oraselor de colonizare a noilor “pamanturi destelenite” (in genul vestului Statelor Unite, stepei pontice a Rusiei, sau Siberiei), aflate intr-un proces de dezvoltare rapida. Trebuie tinut cont de faptul ca orasul s-a format dintr-o modesta localitate comerciala orientala, provinciala, la mijlocul secolului al XIX-lea, ajungand a sasea metropola din Uniunea Europeana, dupa un secol si jumătate. O asemenea transformare urbana ultra-accelerata aminteste de cea a „oraselor de frontieră” din Lumea Noua, de pe continentul american, sau de noile orase mari rusesti, aparute in secolul al XIX-lea in stepa din zona Marii Negre sau in Siberia, pe locurile vechilor asezari bastinase. Acest lucru le imprima locuitorilor Bucurestiului o psihologie sociala dinamica speciala, caracterizata printr-o inclinatie spre adoptarea rapida a inovatiilor, in detrimentul traditiilor si patrimoniului, precum si tolerarea privatiunilor si inegalitatilor de ordin social.

2. Bucurestiul functioneaza ca un creuzet cultural al tarii, in care oameni din comunitatile din toate regiunile Romaniei (cu o suprafata aproape cat Marea Britanie si diferente regionale puternice) si-au facut din acest oras propriul camin, de-a lungul timpului.
3. Bucurestiul este, de asemenea, un centru multietnic si multicultural. Pentru cea mai mare parte a istoriei sale si pana in perioada comunista, a avut o mentalitate foarte cosmopolita, gazduind comunitati mari si diverse, precum evrei, germani, maghiari, italieni, tigani sau rusi.

4. Perioada comunista a fost martora unei romanizari fortate aproape totale, a orasului – rezultatul politicilor de industrializare care necesitau forta de munca din mediul rural, precum si al emigrarii populatiei sale evreiesti si de alte etnii, fenomen incurajat mult de regimul national-comunist al lui Ceausescu.
5. Perioada postcomunista marcheaza o noua cosmopolitanizare a Bucurestiului, cu muncitori expatriati care sosesc aici si aparitia unor noi comunitati de imigranti, precum arabii, chinezii si vietnamezii, urmati, pe masura dezvoltarii economice, de indieni, pachistanezi si africani.
