… ne-ntoarcem pe străzile Bucureştiului; să vedem ce mai zace pe trotuare:
Citroen BX nu a fost o maşină frumoasă, da’ sigur a fost una interesantă. Lansată la începutul anilor 80, odată cu scurta epocă a maşinilor robotizate (vreau să zic maşini care începuseră să fie produse pe linii de producţie robotizate şi care şi arătau de parcă erau desenate de roboţii ăia), s-a vîndut binişor şi a fost produsă pînă-n anii 90:
Undeva prin anii 80 şi sovieticii au încercat să-şi modernizeze maşinile; dar pe dinăuntru tot lăzi erau. În general, ruşii nu prea se grăbesc să-şi modernizeze producţia; de obicei e nevoie de cîte o schimbare de regim politic ca să-şi dea seama că ceea ce fac ei e anacronic – aşa că Lada Samara a ajuns să se fabrice vreo douăzeci de ani:
Sînt mărci şi modele pentru care am o slăbiciune. Am văzut prima dată un Saab 9000 prin 85, într-o reclamă dintr-un Newsweek (noi, copiii, devoram orice revistă străină şi rupeam toate pozele cu maşini; ba chiar trăiam cu convingerea de nestrămutat că în vest orice ziar şi revistă are cîteva pagini cu poze porno – faptul că nu le găseam niciodată nu ne putea convinge că pozele alea nu fuseseră acolo şi că altcineva le luase înaintea noastră.)
Saabul 9000 mi s-a părut splendid (îmi aduc aminte de reclamă şi-acum), caroseria sa în două volume era mai reuşită decît a Renaultului 25 – chiar şi azi îmi place. A fost lansat în ‘84 şi a ajuns să se fabrice (cu o serie nouă) pînă prin ‘98:
E vremea să coborîm în timp; şi ne ducem iar în Anglia. Ando a fotografiat o raritate bucureşteană – un Morris Marina; una dintre maşinile acelea care au făcut de rîs o industrie de tot respectul; urîtă, puturoasă… tot ce-ţi poţi dori la o maşină:
… nici japonezii nu s-ar fi mîndrit cu designul ăsta, zic eu. Marina s-a construit doar din ‘70 pînă în ‘80.
Ando a mai găsit încă o mare raritate:
… nu e o glumă şi nici titicar de bagaje din Gara de Nord – e un Steyr Puch Haflinger – e o maşină mai serioasă decît pare. Steyr-Puch este o marcă austriacă veche-veche; au făcut şi camioane, şi maşini mici (au asamblat Fiaturi 500) şi vehicule militare – iar Haflingerul asta e, în sinea lui. S-a produs în anii 60 şi 70.
Vehiculul următor este tot un utilitar; şi o legendă la noi şi în alte ţări comuniste – Multicarul:
A fost construit de est-germani, sub marca IFA (cred că orice construiau ei, fie că era Trabant, fie că era camion, era IFA). Fabrica unde s-a produs Multicarul este de dinainte de Război; după naţionalizare a început să fabrice camionetele astea grozave. Modelul M25 s-a produs timp de vreo douăzeci de ani şi a fost bine-primit. Noi am fabricat, în anii 80, un multicar de-al nostru, la Bihor; cred că avea motor de tractoraş. Multicarul nemţesc se fabrică şi azi; bine – arată altfel. Poza – de la Ando.
Mă bucur să închei cu o maşină românească (relativ) bine păstrată – un ARO 244:
Nu era grozav, dar nu era chiar urît, nu?