Septembrie e deja pe sfîrşite, serile se lasă tot mai repede, iar dimineţile sînt reci; ce semne mai vreţi ca să vedeţi că-i toamnă în toată puterea cuvîntului?
Toamna e frumoasă în Bucureşti. O să vă pară rău dacă nu scoateţi nasul afară. Vă zic eu.
Da – nu aveţi timp; da – trebuie să lucraţi; da – mereu o să fie altceva, mai important, de făcut.
Dar eu zic că o juma’ de oră-acolo, cu toţii puteţi găsi – pentru toamna asta frumoasă. Nu trebuie să vă-nvăţ eu cum se trage chiulul. Sînt şi zile mai uşoare, mai liniştite, în care nu are altcineva nevoie de voi, pentru jumatea aia de oră.
Aşa că, undeva pe la 12 fără ceva dimineaţa, ca să nu bată prea tare la ochi, ştergeţi-o frumuşel la o mică plimbare. Sigur e un cvartal cu case vechi pe lîngă voi, oriunde aţi fi.
Miroase a struguri copţi, miroase a zacuşti care se fac pe foc, miroase a crizanteme, miroase a toamnă – şi-i aşa de frumos Bucureştiul vechi şi simplu la începutul amiezii!
Plimbaţi-vă puţin; lăsaţi-le naibii şi de case urîte construite, şi de cîini, şi de maşini care gonesc – treceţi pe lîngă case, pe lîngă oameni; pe la umbră şi pe la soarele care-ncălzeşte frumos spinarea: nu-i frumos?
Luaţi-vă ceva aiurea de mîncare; nu sandvişul de-acasă, nu şaorma de la colţ, nu caserola adusă de băiatul pe scuter. Luaţi o chiflă şi umpleţi-o cu salam – şi mîncaţi-o rezemaţi de-un gard, fără să vă fie ruşine. Luaţi o prăjitură şi mîncaţi-o din şerveţel, fără să vă gîndiţi că vă murdăriţi deştele. Luaţi-vă nişte bomboane într-o pungă – de cînd n-aţi mai mîncat bomboane din pungă, pe stradă?
Şi-o să vă placă.
Şi n-o să ştie nimeni.
O pauză face minuni.
