Pentru ca orasul ofera multe oportunitati de imagine, am revenit, asa cum am promis, cu a doua parte a setului de poze cu cladiri de la coltul strazilor. Anonime sau celebre, modeste sau opulente, vechi sau noi, aceste edificii compun tesatura Bucurestilor, asa cum se prezinta ea in vremurile noastre.
O carciuma modesta de inceput de secol 20, intr-o zona (inca) nedemolata a cartierului Uranus: la intersectia strazii Sirenelor cu strada Luceafarul.
Tot o pravalie veche gasim si pe coltul strazii G-ral. Alexandru Cernat, posibil chiar la intersectia cu strada Miron Costin, in prezent o fundatura in spatele marelui bloc arcuit de pe soseaua Nicolae Titulescu, la intersectia cu bd. Banu Manta.
Casa cu un singur cat, specifica Bucurestilor de epoca, la intersectia strazilor Transilvaniei si Popa Tatu.
Un foarte frumos imobil arcuit de colt, in fostul cartier evreiesc, mai precis acolo unde strada Mantuleasa intalneste strada Romulus.
Ramanem tot in fostul cartier evreiesc, pentru a vedea o casa stil 1900, situata intr-o zona care a scapat la limita de demolari in anii ’80: intersectia strazilor Anton Pann si Ion Filibiliu. Tot pe aici trece si fosta strada Labirint, numita in prezent, prosteste, Cauzasi.
In zona linistita dintre Splai si Piata Virgiliu, intalnim o casa mica, dar cu cupola, pe coltul strazii Virgiliu, la intersectia cu str. Cotiturii – un drum ingust.
O casa supravietuitoare a demolarilor ceausiste este cea de la intersectia bulevardului Marasesti cu strada Radu-Voda, la poalele dealului omonim. Banca a carei sucursala s-a deschis la parter a avut tupeul sa-si spoiasca sigla chiar sub balcon.
La poalele dealului Filaret, o cladire cu etaj, mica, la raspantia strazilor Mitropolitul Nifon si Episcopul Chesarie. Doamne ajuta!
Schimbam zona si mergem pe str. Prof. Grigore Cobalcescu. La intersectia cu str. Gheorghe Lazar se ridica o casa de la inceputul secolului trecut.
Intr-o oaza scapata de distrugerile optzeciste – o farama a fostului cartier Izvor – la intersectia strazii Sfintii Apostoli cu strada Apolodor, exista acest imobil, chiar in vecinatatea Pietei Natiunile Unite si bisericii Sf. Spiridon-Vechi.
Imediat dupa ce Calea Calarasilor intersecteaza str. Mircea-Voda (zona demolata si anonimizata de Ceausescu), in stanga se face str. Popa Soare. Pe curba ei a fost ridicata acum un secol o frumoasa cladire cu cupola, remarcabila.
Casa cu iz parizian, la intersectia strazii Dianei cu str. Jean Louis Calderon, nu departe de Piata Rosetti.
Simplitate, coerenta si statura – cladirea de pe coltul strazilor Logofat Luca Stroici si Marin Serghiescu le are pe toate.
Imobil vechi, la intersectia strazii George Georgescu (fosta Calea Rahovei) cu str. Justitiei, intr-un perimetru captiv de 30 de ani intre blocurile inalte de pe bd. Unirii si bd. Libertatii – o zona „moarta”. Multumim, tovarase!
O casa renovata sclipitor a fost transformata in hotel, chiar peste drum de Academia Romana. Vorbim de intersectia Caii Victoriei cu str. Mihail Moxa. ASE-istii stiu.
Un exemplu de sobrietate care impune admiratie – o casa absolut superba, ce nu abunda in decoratiuni, insa urmeaza cu gratie linia curbata a strazii Vasile Parvan, dupa intersectia cu Calea Plevnei, mergand spre Splai.
Revenim in fostul cartier evreiesc pentru a vedea cladirea interbelica de pe coltul Caii Calarasilor cu strada Alexandru Sihleanu – o parcelare interesanta, scapata de buldozere.
La Piata Rosetti, intersectia bulevardului Carol I cu bd. Hristo Botev este marcata de un imobil impunator din anii ’30, fost sediu al Societatii pentru Locuinte Ieftine.
Anii ’30 au marcat un boom imobiliar fara precedent in Bucuresti. Astfel, intregi zone cu aspect rural au fost modernizate aproape instantaneu. Este si cazul intersectiei strazii 11 Iunie cu str. Cornelia, langa Parcul Carol I.
Tot anii ’30 au marcat intrarea influentelor maure (orientale) in limbajul arhitectural al Capitalei. Un exemplu bun este imobilul situat la intersectia strazii C. A. Rosetti cu str. G-ral. David Praporgescu.
Cladire modesta situata la intersectia strazii Poiana Florilor cu str. Gladiolelor (fosta Libertatii), int-o zona cazuta in uitare si degradare, in vecinatatea fostei Cai a Rahovei, in spatele blocurilor de pe noul bd. Libertatii.
Cochet imobil art-deco, pe str. Cobalcescu.
Si mahalaua Dudesti a beneficiat de progresul inregistrat de tara in interbelic. Astfel, intregul cartier a fost populat cu vile moderniste, uneori cu influente art-deco, cum este si aceasta, pe coltul Caii Dudesti, la intersectia cu str. Andrei Barseanu.
Micuta cladire de factura art-deco, la intersectia strazii Virgiliu cu str. Fagaras.
O parcelare din anii ’30, cu locuinte-tip, se gaseste pe strada Prof. Moise Nicoara, chiar in vecinatatea imensei Piete Alba-Iulia, care a distrus mare parte din imprejurimile de odinioara ale strazii Nicoara.
Unul din imobilele mele favorite se gaseste pe bd. Corneliu Coposu (fost Calea Calarasilor), la intersectia cu str. Patriei (fost segment din str. Sf. Ioan-Nou), vis-a-vis de Magazinul Unirea. Am vorbit si de aceasta cladire in articolul despre Piata Unirii in anii ’50.
O celebritate a zonei vechi a orasului o reprezinta blocul-turn ridicat de compania „Adriatica” in anii ’30, la intersectia strazilor Academiei si Doamnei, chiar peste drum de actuala Banca Nationala a Romaniei.
Arhitectura cu influente art-deco tipica anilor ’30, la intersectia strazii Stirbei-Voda cu str. Spiru Haret.
Un foarte frumos bloc de colt, inalt pentru epoca lui, pe strada Maria Rosetti, langa Gradina Icoanei si Scoala Centrala.
O alta emblema a fostului cartier Izvor este blocul modernist de pe coltul strazii Operetei (fosta str. Azilul de Noapte) – cat a mai ramas din aceasta strada, si strada Vanatori. Intreaga zona vecina acestui edificiu – Piata Natiunile Unite si Splaiul pana la Podul Hasdeu, a fost sistematizata in anii ’80 si populata cu blocuri anoste sau lasata maidan.
Un ultim exemplu de rezolvare modernista a coltului de strada – bloculetul de la poalele Dealului Patriarhiei – intersectia bd. Maria cu str. 11 Iunie.
Imobil socialist de colt din anii ’80, la intersectia bd. Corneliu Coposu (fost Calea Calarasilor), cu str. Sf. Vineri, in vecinatatea pietei omonime. Toata zona a fost rasa si reconstruita in anii ’80, pentru a se potrivi cu ansamblul noului Centru Civic comandat de Ceausescu.
Cladire noua de la Piata Vitan (demolata integral si reconfigurata in anii ’80), pe coltul noului-creat si artificialului bd. Octavian Goga, la intersectia cu str. Lucian Blaga (nou-creata pentru a face legatura cu bd. Unirii). Cladirea noua sta pe vechiul aliniament al Caii Dudesti, din care se deschidea, pe vremuri, fundatura Dr. Westfried, chiar pe aceste locuri.
Nu departe de imobilul precedent se afla un hotel, construit pe un schelet de ceea ce trebuia sa fie un bloc de locuinte, la intersectia nou-creata bd. Octavian Goga – str. Nerva Traian, zona curatata integral de istorie.
In sfarsit, un imobil „optimist” – sediu de banca – tip „borcan”, la intersectia strazii Buzesti (tronsonul largit in anii ’80) cu str. Sevastopol.
Din nou, diversitatea arhitecturala a Capitalei incanta, dar si intristeaza. Multe din imobilele prezentate se afla intr-o stare deplorabila, iar fara o preocupaere pentru prezervarea fondului vechi de locuinte, probabil ca vom vedea mult mai multe imobile de colt new age in anii ce vor urma. E bine si cu progresul, dar ce ne facem cu istoria, care ne defineste identitar?
