D) CANALIZAREA ORASULUI BUCURESTI
1. Consideratiuni generale
Reteaua de canalizare executata intre 1881 si 1886 de Burkli Ziergler a fost completata in urma. Totusi ea devine repede insuficienta si apele de ploaie continuau sa provoace inundatii in oras. La reteaua de canalizare, ce s’a executat atunci, nu s’a avut in vedere o unitate, un plan director asa incat au rezultat situatiuni defavorabile la extinderile din urma si s’au ivit defecte de functionare inerente unor intocmiri disparate.
In 1889 Serviciul Apelor al Primariei orasului intocmeste un proect de extinderea retelei existente la acea data. Proectul nu a putut fi pus in executare din lipsa mijloacelor banesti.
2. Proectul general de canalizare al orasului
La 1909 se elaboreaza la Serviciul Primariei un proect general de canalizare, intocmit pe baze noui si cu privziuni largi pentru viitor. Conducator al studiilor si autor al proectului a fost d-l Prof. Inginer Dionisie Germani, Sef al Serviciului, sub a carui indrumare s’a trecut apoi la executarea lucrarilor.
Din motive economice, proectul general de canalizare a trebuit sa tina seama si sa pastreze reteaua de canalizare ce era executata la acea vreme si care nu putea fi parasita. Deasemeni el a trebuit sa tina seama si de conditiunile create prin rectificarea si amenajarea raului Dambovita, in care reteaua avea descarcare.
Reteaua de canalizare a orasului capteaza apele de ploaie cazand in raza orasului; terenurile din jurul Bucurestiului au inclinari si scurgeri in afara asa ca din jurul Bucurestiului nu vin ape spre oras.
S’a prevazut in proectul general de canalizare o singura retea de canale in care sunt indrumate atat apele de ploaie cat si cele menajere. Curgerea apelor se face pe calea gravitatiunii urmand pantele succesive. Reteaua comuna a apelor fluvial si menajere este o solutie mai eftina, mai simpla si are avantajele: nu complica prea mult subsolul, iar intretinerea este usurata, caci apele de ploaie curata de depozite reteaua de canalizare.
Configuratia speciala a terenului a contribuit la adoptarea sistemului de canale colectoare interceptate pe etaje de colectoarele generale. Aceste colectoare generale sunt descarcate la ploi mari prin canale descarcatoare conducand apele direct in Dambovita. Datorita acestui sistem de canale colectoare interceptate, pantele si iutelele de scurgere a apelor se repartizeaza uniform in retea.
Prin adoptarea canalizarii pe etaje, s’au creiat situatiuni favorabile ce au ajutat la gasirea solutiilor pentru extinderea retelei in scopul de a deservi si zonele noui ale orasului. In adevar canalele colectoare superioare dispun de o cadere mare si deci se pot prelungi ceea ce nu se poate face la colectoarele inferioare de pe splaiuri ce au o panta disponibila mica. Dispozitiunea unei canalizari pe etaje a fost o buna previziune si pentru executarea in viitor a statiei de epuratie, care cere o diferenta de nivel fata de cursul receptor.
In proectul general de canalizare s’au prevazut cate doua colectoare generale pe fiecare din malurile Dambovitei : cate unul pe fiecare din splaiuri si cate unul la fiecare etaj, deci doua colectoare generale inferioare si doua colectoare generale superioare. La ploi mari, canalele colectoare generale inferioare se descarca direct in rau prin gurile de deversare asezate langa firul apei; canalele colectoare generale superioare se descarca prin canale deversoare, ce traverseaza orasul si conduc apele de ploaie direct in Dambovita. Prin intercalarea acestor canale deversoare cari sa functioneze numai in timpul ploilor, s’a putut obtine nu numai usurarea intregei retele de canlizare, dar s’au putut prinde in urma in canalizarea orasului si apele provenind din nouile extinderi alipite orasului – comunele suburbane.
3. Principii si norme de calcul.
Calculul hydraulic al retelei de canalizare s’a facut impartind orasul in trei zone de diferita densitate : 400 loc./ha. ; 300 loc//ha. si 200 loc./ha. S’a luat pentru fiecare din zone o cantitate de ape menajere : un litru/sec./ha. ; 3/4 litru/sec./ha. si 1/2 litru/sec./ha. Pentru apele de ploaie s’a luat respectiv 110 litrii/sec./ha., 60,30 si 15 litri/sec./ha/ pentru locuri virane. Cantitatea de apa pluviala ce s’a admis in retea s’a dedus pe baza unei ploi cu intensitate maxima de 170 litri/sec./ha. La aceasta cantitate s’au aplicat coeficientii de reducere spre a tine seama de : absorbtia pamantului si felul pavajului, desimea constructiunilor, valoarea medie a intensitatii apelor pe suprafete intinse si intarzierea ce o pun apele de a se aduna in retea. In fig. 91 se arata elemente ale retelei de canale.
Pentru motive practice si economice s’a admis la proiectarea canalizarei ca prin colectoare sa se scurga pe timpul ploilor numai o parte din apa adunata ; restul se descarca direct in Dambovita, dupa ce prin amestec apele murdare menajere au suferit o diluare suficienta. Diluarea admisa la canalizarea Bucurestiului este de gradul 4 adica descarcarea apelor in raul Dambovita se face numai dupa ce apa menajera s’a amestecat cu de trei ori atata apa pluviala, care in genere este o apa curata. Aceste descarcari pe traseul din oras al Dambovitei, nu prezinta neajunsuri din punctul de vedere sanitar ; ele au loc numai pe timpul ploilor mari, cand si pe rau vine apa in cantitate mare si cu iuteala mare, obtinandu-se in felul acesta o sporire a diluarei.
In proiectul general de canalizare s’a proectat si un canal deversor care sa duca o parte din apele pluviale cazand in nordul orasului, direct in raul Colentina, in lacul Fundeni.
In ceea ce priveste functionarea deversoarelor este de mentionat ca ele s’au construit tinandu-se seama de conditiunile pentru cari a fost amenajat cursul Dambovitei, adica : o adancime suficienta si un debit constant de 8mc. plus inca 10 mc. venind direct in rau din oras pe cale superficiala sau subterana. Acest debit total ar corespunde cu o inaltare a nivelului apelor pe Dambovita cu cca 50-60 cm. Deasupra banchetelor. In realitate insa, nivelul apelor se ridica mult la ploi mari. Anul trecut in aprilie dupa o ploaie torentiala apele Dambovitei s’au ridicat pana aproape de bolta podurilor (a se vedea fig. 92).
Cu aceasta ocaziune s’au produs in oras inundatii din cauza ca deversoarele canalizarilor nu au putut functiona. Nivelul apelor pe Dambovita fiind prea ridicat, gurile canalelor descarcatoare au fost inecate, iar apa din canalizare a refulat pe alocurea in subsoluri si a inundat strazile de cota joasa. Vederile respective dela fig. 93 arata in ce masura a resimtit populatia capitalei efectul acestei ploi torentiale. Durata ei nefiind mare, nu s’au inregistrat pagube.
In trecut s’au inregistrat ploi mai mari si de durata relativ importanta. La 24 mai 1910 a plouat timp de 2 ore incontinuu o cantitate de 125 litri pe sec/ha.
La 16 august 1934 deasemenea o ploaie a durat aproape o ora si a provocat o umflare a apelor destul de importanta pe traseul din aval al Dambovitei. Diagramele respective dela fig. 95 si 96 (vor fi publicate in partea a IV-a) reprezinta variatia nivelului in lungul raului Dambovita in punctele principale (la poduri).
In situatia actuala deci, functionarea canalelor deversoare este impedicata din cauza regimului hidraulic cese formeaza pe Dambovita. Se va vedea mai la urma cari sunt cauzele cari contribute la agravarea acestei situatiuni cum si masurile ce vor trebui sa fie luate pentru a asigura buna functionare a retelei de canalizare.
Partea a III-a a articolului .
Publicat de: www.proiectareinstal.ro