Litoralul romanesc. O poezie …
La Eforie Nord s-a cam dus plaja asa ca s-au facut lucrari de protectie ale malurilor care au mancat din plaja ingusta. N-ar fi asta problema, problema este ca aceste pietre sunt indemnul perfect pentru cetatenii Romaniei in ce priveste colectarea deseurilor.
Sa nu credeti ca e vreo discriminare, toti au caracter national. De la cei din masina de Cluj care si-au aruncat servetelele in fata mea pe autostrada pana la cei cu accent moldovenesc sau la vorbitorii de maghiara langa ale caror familii m-am intins pe nisip.
Vi se pare ca cei din imagine aveau o dezbatere colocviala? Mancau de zor la seminte, sport national. Cand am vrut sa-mi asez prosopul pe nisip am dat peste niste nestemate. Sau poate ca nestemate nu e potrivit sa spun, probabil ca fusesera niste netimbrate …
Partea simpatica ma aduce inapoi la tricolorul usor amestecat al tomberoanelor de la inceput. Unul pentru hartie unul pentru plastic si unul pentru metal. Puteau sa puna unul si pentru samburi de piersica sau coji de banane dar s-au oprit la timp. Ei bine, in cel de hartie au gresit, in cel de plastic au fost aproape exacti iar in cel de metal au fost mici confuzii de interpretare.
Eu cred ca nu analfabetismul e cel care a dus la „fail” cum se mai spune mai nou ci obrazul extrem de gros cu care ne mandrim ca natie. Rateul se vede ca a fost de cel putin 66%, cam cu cat au fost alesi FSN si Iliescu in urma cu aproape 20 de ani.
In ultima zi de plaja era o apa limpede cum n-am vazut de mult. Atat de limpede incat am inceput sa vad foarte abundent cojile de seminte ce incepeau sa ma inconjoare fara sa-mi dau seama de ce. Pai pentru ca era un pusti langa mine caruia ii cadeau, cum se cuvine, pe la coltul gurii, un fuior de coji ce ajungeau in nestire la picioarele sale infipte in apa. Cand i-am zis sa-si stranga cojile in punga lui s-a uitat cu uimire (probabil ca-si spunea „ce **** mea o vrea nebunul asta de la mine, nu vede ca-i apa tuturor?”) si s-a tras mai in sus, langa bunurile familiei. Ati spune ca familia avea vreo strangere? As, dupa un timp, cand am iesit din apa, am vazut ca celula de baza a societatii plecase dar isi „uitase” pe nisip, langa pietre, punga goala ca semn al trecerii lor, cu folos, prin aceasta lume. Si asta mi-a amintit de un moment petrecut cu niste zile inainte, cand imi scoteam niste bani de la bancomat. Stand la coada in soare am vazut un „copilas dragalas” care, in timp ce femeile debordante din viata lui – probabil mama si bunica – se chinuiau neputincioase sa desluseasca felul cum se baga si se scoate cardul, acest domnisor Goe se tot proptea cu manutele gingase dar unsuroase in usa bancii si o deschidea ca sa o inchida. Cand femeia de serviciu care tocmai matura pe afara dupa ce spalase geamurile i-a zis: „vezi ca o pun pe maica-ta sa spele geamurile!”, odata s-a invartosat si una dintre minibalenele ce nu dovedisera inca bancomatul. „Hai lasa cucoana, ca d’aia esti platita, sa le speli!” Asdar asta e esenta cuprinsa in gandirea sociala a romanului. Daca cineva are de facut curatenie, inseamna nu numai ca pot dar si trebuie sa fac mizerie ca sa aiba ala ce face … Nu mai zic de tema copilului nesupravegheat, care desi face tampenii, nu numai ca nu e mustrat dar i se mai si ia apararea! Cateodata nu ma pot abtine si spun chestia asta dar de cele mai multe ori mi se tranteste: „Ce te **** pe tine grija cum imi cresc EU copilul?” Pai sigur ca ma **** pentru ca obraznicatura aia mica de acum o sa ajunga unul nestapanit mai tarziu, care crede ca poate face orice pentru ca-i ia mamitica lui apararea si care in final o sa-i para firesc s-o agreseze pe fiica-mea in parc sau cine stie ce alta chestie mai rea. Fiindca in genere, romanul statistic are sentimentul ca lumea se invarte numai in jurul lui si ca bormasina pe care o foloseste la ora 15.00 duminica n-are cum sa deranjeze pe nimeni si asa mai departe …
Si acum pour la bonne bouche:
La ce naiba ne mai trebuie noua cod civil de pe vremea lui Cuza cand s-a stabilit ca apa nu poti s-o scurgi catre vecin? 150 de ani nu sunt suficienti pentru a produce o traditie. Ati fi tentati sa spuneti ca arhitectul ar fi de vina sau ca functionarul de la primarie e incompetent sa scrie o autorizatie. As! La noi arhitectul este ala la care vii ca sa-i spui „fa si mie o schita aici cu pixu’, nu-mi trebuie foarte complicat, da’ sa intru si eu in legalitate!”. Macar e o mandra casa cu vedere la mare, nu stiu daca in Eforie sau Agigea (ca poate d’aia s-or fi incurcat in „autorizatie”)
In pestera nu e nevoie de bacalaureat!
de ADRIAN CRACIUNESCU
