Prima maşină veche de azi e o mare raritate în Bucureşti, şi şade frumuşel într-o curte. Este un Rover P6. În Anglia este – vă daţi seama – foarte cunoscut, dar aici nu ştiu dacă am mai văzut două. În general, ştim destul de puţine lucruri despre multitudinea de modele Austin/Morris şi Rover, şi e păcat, nu? Erau maşini interesante!
Poza mi-a trimis-o Dragoş Bora, pe care îl găsiţi pe blogul Din vitrine adunate şi-napoi la lume date. Maşina poa’ să aibă 40 – 45 de ani.
O altă vechitură – dar mai pe picioare. Un Opel Rekord:
… au fost vreo 8 serii ale acestui model, între anii 50 şi 80. Acesta este un Rekord C, de la sfîrşitul anilor 60. Au fost multe Opeluri în Bucureşti, şi după Revoluţie marca a rămas, poate, cea mai adusă din Germania. Mai ales modelul ăsta:
… care este un Rekord E – ultima maşină din serie. Bună, ţapănă, nemţască.
Acum – un Wartburg. Nu din frumoasa veche serie 311, ci din pătrăţoasa 353 – lansată la mijlocul anilor 60:
Est-germanii au împins fabricarea modelului 353 pînă-nspre unificarea ţării, ajungînd să monteze şi motoare de VW Golf. Watburgul din poză e de prin anii 80, iar poza, de la Ando.
Iată un Fiat tare frumos – un 1100 D – tot de la Ando:
Italienii au fabricat vreo trei serii de 1100, în anii 50 şi 60. Seria D este mai de pe la mijlocul anilor 60.
Tot Ando mi-a trimis un Renault 20:
… ca să zic aşa, un soi de limuzină nefericită franţuzească. S-a fabricat doar timp de vreo zece ani, pînă-nspre mijlocul anilor 80. La noi o cunoaşteţi ca Dacia 2000 – Ceauşescu ţinuse cu tot dinadinsul să meargă cu o maşină autohtonă, aşa că am asamblat şi noi cîteva exemplare şi le-am pus o emblemă cu ‘Dacia’…
Terminăm cu alt Renault, însă unul de succes; şi o palmă dată industriei noastre învechite:
La sfîrşitul anilor 70 Renault a-nceput să înlocuiască modelul 12 (adică Dacia noastră 1300) cu un alt model – mai confortabil şi mai elegant: 18. L-a fabricat aproape 20 de ani; iar în tot acest timp noi nu reuşeam decît să mai montăm cîte un cocîrţ de cauciuc pe bara de protecţie a Daciei.
Renault 18 era întîlnit în coloanele oficiale a lui Ceauşescu; aşa că imediat după Revoluţie avea o legendă de maşină de şmecher.
