… cred că un lucru început prost are toate şansele să meargă aşa. Fireşte – nu ţin neapărat să urmăresc toate prostioarele, să văd cum cresc frumos şi ajung prostii în toată firea; dar, dacă-mi ies în cale, ce să fac? Le văd.
Auzeam acu-vreo lună de Artmark, casa de licitaţii de pe strada C. A. Rosetti; recent, cînd să dau să trec prin faţa locului (imobilul Cesianu-Racoviţă) ceva mă trage de mîneca scurtă. Era bunul-gust, care tocmai fusese dat afară din casă.
Zice el – “uite-aici!”
Uau! – zic – o plasmă aşezată-ntr-o ramă de tablou dată cu aurolac, pusă-n vitrină. Elegant – precum şosetele albe la pantalonii de costum; fireşte, o casă de licitaţii care vinde Toniţe, Iseri, Grigoreşti ar şti mai bine ce-i aia clasă superioară and shit.
Dau să plec, dar bunul simţ îmi face semn: “poarta-i deschisă! bagă un ochi!!”
… şi chiar m-am enervat: “Băăi, nenorociţilor…” am zis, “Piedone caută statuile astea să le pună în staţia de troleu de la BIG şi voi le pitirăţi aciia-n curte!”
Cît rafinament! O statuie pusă pe nişte bulumaci văpsiţi cu trafaletul, că mai era nişte vinarom rămas de la renovarea casei…
… Am plecat încet; bunul-gust se ţinea după mine, că nu ştia unde să se ducă; eu n-aveam cum să-l iau acasă, că m-am gîndit că se strică la stomac dacă-l plimb toată ziua pe la gherete cu merdenele şi şaorma; mă-ntrebam unde să-l las, cînd, trecînd pe lîngă fostul restaurant Cina (astăzi, Trattoria Il Calcio), am văzut un detaliu al vechiului gard:
Uau! C B – oare venea de la Cina-Bucureşti?” Sau, mai degrabă de la Cesianu-Boerescu, numele vechi al imobilului unde se află restaurantul?
“Ştii ce” – i-am făcut semn bunului-gust – “rămîi aici, să ai grijă de gardul ăsta frumos. Dacă-ntr-o zi o să te dea cineva afară şi de-aici… mai vedem.”
