Amintirea aceastui eveniment starneste intodeauna emotie si teama printre locuitorii Romaniei de cate ori pe glob se intampla cutremure catastrofale, cum au fost cele recente din Chile si Haiti. Mai aproape de Romania, a fost seismul care a lovit orasul italian l’Aquila din regiunea Abruzzo pe 6 aprilie 2009, care a afectat multe cladiri medievale, renascentiste si baroce de mare valoare din regiune. Toate acestea readuc vivid sumbrele imagini ale distrugerilor de acum trei decade din Romania, cauzate de seismul de 7,2 grade pe scara Richter, care a nimicit pe parcursul unui singur minut, un numar important de cladiri vechi si noi din intreaga tara, omorand peste 1500 de persoane.
Cladire in stil neoromanesc, deteriorata de cutremurul din 1977. Bulevardul Magheru, zona Bisericii Italiene, Bucuresti.
Am fost martor al cataclismului din 1977 si a consecintelor lui teribile; mai tarziu, am studiat fenomenul in cadrul cursurilor primei mele calificari universitare, ca geofizician la Universitatea din Bucuresti. Am continuat ca specialist in seismica marina pentru un numar de ani la biroul din Marea Britanie al unei importante companii de prospectiuni seismice, si consider ca va pot oferi prin acest articol o perspectiva informata cu privire la riscul seismic cu care se confrunta volumul mare de cladiri de epoca din capitala Romaniei.
Majoritatea caselor de epoca din Bucuresti si intreaga tara sunt vulnerabile la cutremurele care depasesc magnitudinea de 5,5 grade Richter. Datele istorice din ultimul mileniu, adunate din cronicile medievale, arhive si alte documennte indica o rata de 2 – 3 cutremure catastrofale pe secol, definite ca avand peste 7,0 grade Richter.
Cutremurele de mare amplitudine din Romania au loc la o adancime medie in scoarta terestra si se diferentiaza de cele din partea continentala a Italiei de care am amintit mai sus, care sunt de adancime superficiala si deci foarte localizate. Epicentrul celor romanesti este intre 70 si 180 km sub suprafata si astfel efectul lor este resimtit la distante mari de locul unde se produc, situat in regiunea Vrancei. Originea lor este, in termeni elementari, rezultatul coliziunii si frictiunii in acesta zona a trei placi tectonice regionale, care la randul lor sunt un sector al marelui sistem tectonic de coliziune in partea de sud a Europei intre placile africana, europeana si araba. Din aceste miscari geologice au luat nastere, de-a lungul a zeci de milioane de ani, lanturile muntoase care includ Alpii, Carpatii sau Caucazul.
Regiunea seismica a Vrancei (rosu), care se afla in punctul de tripla jonctiune dintre placile tectonice regionale care converg in acea zona (sursa hartii: Institutul National Roman de Fizica a Pamantului; delimitarea placilor tectonice: Valentin Mandache)
Punctul de tripla jonctiune al placilor tectonice regionale convergente in Vrancea reprezinta un caz destul rar din punct de vedere geologic, si face ca evenimentele seisimice produse acolo sa fie mai dinamice si numeroase decat in cazul regiunilor cu coliziuni care au loc intre numai doua placi tectonice. Situatia aceasta este frumos redata pe harta de mai sus, in care este marcat cu rosu marea densitatea de cutremure la punctul/ zona de tripla jonctiune a placilor. Undele seismice asfel produse la curbura Carpatilor se propaga spre Bucuresti si regiunea inconjuratoare prin patura de sedimente (compusa printre altele din materiale ca pietris aluvionar sau argila, depuse de sistemul de rauri care dreneaza Muntii Carpati), care de asemenea le intensificata amplitudinea, jucand rolul unei cutii de rezonanta imensa pentru vibratiile pamantului, intocmai cum undele sonore sunt amplificate intr-un instrument muzical cu corzi.
Bucurestiul este in acest mod direct expus undelor seismice generate la 150 km distanta, in Vrancea. De aceea, distrugerile cauzate de cutremurele de adancime medie, produse acolo, sunt extrem de severe.
Explozia imobiliara irationala din ultimii ani a facut ca proprietatile de epoca bucurestene sa devina printre cele mai scumpe din Europa, chiar mai scumpe decat exemple de nivel cu totul superior si care isi merita pretul din Marea Britanie sau Franta. Euforia indusa de boom-ul imobiliar, combinata cu asteptarile nerealiste atat ale vanzatorilor, cat si ale agentilor imobiliari, i-au facut pe acestia sa nu dea importanta sau sa treaca sub tacere lucruri evidente ca starea proasta a acestor proprietati sau faptul ca multe au trecut deja prin trei cutremure catastrofale in ultimul secol (1908, 1940 si 1977). Perspectiva castigurilor rapide si nemeritate, care caracterizeaza pshihicul pietei romanesti, continua sa-i faca sa considere ca triviale o multime de alte detalii, cum ar fi faptul ca multe case de epoca sunt construite pe solul vechii lunci instabile a raului Dambovita si afulentilor ei din zona, pe fundatii putin adanci, inadecvate, construite din materiale de calitate discutabila si dotate cu structuri slabe de rezistenta la cutremure.
Fundatiile superficiale plasate in umpluturi mai vechi de moloz, potential instabile, ale unei cladiri de sec. 19, din zona strazii Lipscani, scoase la suprafata cu ocazia unor sapaturi arheologice.
