Perioada anilor treizeci încearcă să rescrie din temelii capitala Regatului României. Noul rege impune un nou plan de urbanism (1935) care urmează în linii mari tendinţele regimurilor totalitare ale vremii (Berlin 1936, Moscova 1935), de la care cere o capitală „eroică”, marmoreană, cu edificii majore în maniera stilului littorio al fascismului italian, unite de bulevarde ample şi drepte. Aşa apar nu doar sediile importante ale instituţiilor administrative (Palatul Victoria, Ministerul Transporturilor, Şcoala Superioară de Război), ci şi biserici urbane de mari dimensiuni (Caşin, Elefterie Nou).
Proiectele au fost multe şi importante, un nou „layer” urmând a se adăuga celor de dinainte, înlocuindu-le. Pentru cei interesaţi în relaţia dintre puterea totalitară şi arhitectură, călătoria poate fi lămuritoare cu privire la modul în care urmau să arate Bucureştii, cu mult înainte de demolările din anii optzeci.
Traseul propus pleacă de la Palatul Victoria, urmând traseul Piaţa Palatului Regal/Revoluţiei, Biserica Sf.Elefterie Nou, Academia Militară, lotizarea Drumul Sării şi sfârşeşte la Ministerul Transporturilor.
