Fara indoiala, prosperitatea interbelica a Capitalei s-a datorat si evreilor, intreprinzatori iscusiti. Odata cu ascensiunea regimurilor de extrema dreapta in anii ’30, situatia s-a schimbat. Dupa decimarea suferita de populatia evreiasca in al Doilea Razboi Mondial, s-a infiintat, in 1948, Statul Israel. Multi evrei bucuresteni au ales sa paraseasca noua Republica Populara Romina, lasand in urma frumoasele case pe care le construisera si un cartier ce avea sa pice in paragina si neglijenta.
Poate cel mai cunoscut lacas de cult mozaic este Templul Coral situat pe str. Sfanta Vineri, in apropiere de piata omonima.
A fost ridicat in 1866, fiind inspirat de Templul Leopoldstädter din Viena (distrus de nazisti in 1938). Vederea din 1909 arata o strada linistita si un templu maiestuos. In 1932, a fost reparat si modernizat. Templul Coral si-a continuat existenta si in timpul comunistilor, fiind in continuare un punct-cheie al comunitatii evreiesti. In anii din care dateaza fotografiile din dreapta (1970 si 1980), soarta intregului cartier era pe cale sa fie pecetluita.
Cu toate acestea, lacasul de cult a scapat de furia demolarilor, invecinandu-se astazi cu un bloc masiv ridicat pe coltul strazii Sf. Vineri cu Calea Calarasilor (bd. Coposu), pe locul caselor de acolo. In general nu este disponibil pentru vizitare, oficiindu-se acolo doar slujbe. In ultimii ani, a intrat in consolidare si restaurare, fatada principala fiind acoperita de un cearsaf imens. Imaginile din centru si deapta sunt luate din curtea unui imobil de pe str. Stelea Spatarul si arata de ce era nevoie de un astfel de demers.
Langa Templul Coral exista o cladire cocheta despre care nu stiu ce reprezinta, dar as banui ca apartine tot comunitatii evreiesti. Accesul se face pe langa blocul masiv, imobilul nefiind vizibil din str. Sf. Vineri. Momentan este in curs de renovare. Poate stie cineva mai exact ce reprezinta.
Cartierul evreiesc bucurestean este astazi o umbra. Inainte vreme, se intindea de la Piata Unirii pana inspre mahalelele Dristor, Dudesti si Vitan. Zone disparute, aproape sterse din memoria colectiva sau care se zbat in ruina – Piata Cauzasi (disparuta), strazile Mircea-Voda si Avram Goldfaden (inghitita de bd. Unirii), tronsoanele sterse din Calea Vacaresti si calea Dudesti in zona Sfanta Vineri, strazile Lucaci, Matei Basarab sau Labirint – cunosc o umilinta si mai mare prin aparitia haotica a unor hoteluri dubioase si a altor imobile anonime.
O sinagoga disparuta se gasea pe strada Bravilor, in zona Pietei Cauzasi, inca din 1848. Se numea Malbim, iar poza din 1985 luata de pe Muzeul de Fotografie, inainte de demolare, este facuta din strada Labirint spre strazile Cauzasi (inainte) si Bravilor (stanga). Intreaga zona a fost rasa. Pe actuala configuratie stradala, Sinagoga Malbim s-ar gasi cu aproximatie pe spatiul verde din fata Tribunalului Bucuresti sau chiar pe traseul bd. Unirii.
Pe Planul Papazoglu din 1871 (via Radu Oltean), se pot observa Templul Coral si Sinagoga Mare, doua repere esentiale ale cartierului evreiesc.
In zona Rondului Udricani, pe strada Vasile Adamache (fosta Sinagogii) se gaseste, inchisa intre blocurile ceausiste, Sinagoga Mare din Capitala. A fost ridicata in 1845 de comunitatea evreilor polonezi.
Aspectul din prezent al edificiului se datoreaza multiplelor modificari si restaurari petrecute de-a lungul istoriei: reparatii in 1865, redefinirea fatadelor in 1903 si 1909, si repictarea in stil rococo in 1936. Fotografia de mai sus infatiseaza Sinagoga vazuta dispre Rondul Udricani.
O alta restaurare a avut loc in 1945, dupa razboi si dupa distrugerile pricinuite de legionari. In anii comunismului, si-a pastrat statutul de cea mai mare sinagoga din tara si probabil cea mai frumos pictata. Ca urmare, a fost inclusa de Academia Romana pe lista monumentelor istorice. Probabil ca acest fapt a prevenit demolarea sinagogii si a dependintei aferente in anii ’80. In poza de mai sus am capturat unul din rarele momente cand soarele lumineaza acest lacas de cult.
Din 1992, Sinagoga Mare adaposteste Memorialul Martirilor Evrei. Nu stiu in ce masura vopsirea acoperisului in albastru a fost o idee buna, dar una exotica, mai mult ca sigur. Imaginile de sus au fost luate de pe contul meu de pe Flickr.com.
Nu departe de Sinagoga Mare, pe strada Mamulari ce odinioara pornea din Calea Vacaresti (actuala str. Sf. Vineri), se ridica un alt templu de cult mozaic. Templul „Unirea Sfanta” a fost construit in 1850 de catre Breasla Croitorilor Evrei din Bucuresti.
Fotografia din interbelic (st.) arata un templu impunator, ce rasarea din mijlocul caselor mai modeste de pe str. Mamulari. Structura constructiei este sustinuta de de coloane de otel, iar fatada este decorata cu straturi de caramida. Intreaga compozitie inglobeaza elemente maure, romanice si bizantine, cu influente clare de arhitectura valaha.
La demolarile din deceniul IX al secolului trecut, Templul „Unirea Sfanta” a scapat de demolare si, odata cu el, tot frontul de case de pe partea stanga a strazii Mamulari. Pe partea dreapta s-au ridicat blocuri inalte, care ascund „enclava burgheza” de privirile trecatorilor.
In zilele noastre, templul adaposteste Muzeul Comunitatii Evreiesti, care include dovezi ale bogatei existente a evreilor in Capitala Romaniei, precum si un memorial inchinat Holocaustului.
Nu departe de Templul Coral, pe Calea Mosilor (segmentul nedistrus de Ceausescu), se gaseste o sinagoga atat de bine ascunsa, intrucat din strada nici nu se poate banui ce imobil interesant se gaseste la doar cativa pasi.
Sinagoga Bet Hamirdaş (sau Sinagoga Veche) a fost ridicata in 1812. Probabil ca a deservit comunitatea evreiasca pana dupa rebeliunea legionara din ianuarie 1941. Mai multe detalii nu am reusit sa aflu.
Pare abandonata si nu mai apartine de comunitatea evreiasca. Totul este in paragina, iar soarta imobilului este incerta. Casa de langa are crapaturi mari in ziduri, iar la un eventual cutremur s-ar putea prabusi peste sinagoga.
Cert este ca mai ales vara, Sinagoga Bet Hamirdaş este foarte bine ascunsa de copacii plantati langa ea. Poze edificatoare pot fi realizate doar iarna, cand frunzisul dispare complet.
Mutam centrul atentiei in mahalaua Dudesti, alta componenta a cartierului evreiesc. Pe strada Vasile Toneanu, chiar in spatele actualului Mall Vitan (Bucuresti Mall), se gaseste Templul Evreiesc „Credinta”.
Constructia a inceput in 1926 si s-a finalizat abia 10 ani mai tarziu, opera unui tandem de tata-constructor si fiu-arhitect. Stilul constructiei este predominant modernist, destul de modest, iar cladirea nu este foarte ingrijita. Cu toate acestea, inca se mai oficiaza slujbe aici. Mai sunt foarte putini evrei in zona, mai ales dupa demolarile din Dudesti-Vitan intreprinse pentru a face loc bulevardului Unirii, bulevardului Burebista si Pietei Alba-Iulia, precum si noii configuratii a Pietei Vitan si a Soselei Vitanului.
Ornamentul central si cel mai de efect este rozeta cu steaua lui David, pe centrul fatadei dinspre strada Vasile Toneanu. Templul „Credinta” are o fatada si spre strada Vlad-Judetul, insa este mascata de un alt imobil.
Ramanand in mahalaua Dudesti dar mergand spre Piata Vitan, se iveste o alta fosta sinagoga, pe strada Andrei Barseanu. Sinagoga „Ajutorul”, mai mica si mult mai modesta ca celelalte, deservea o comunitate restransa de la intesectia Caii Dudesti cu Soseaua Vitanului. Ridicata in 1909, sinagoga a rezistat istoriei tulburi si si-a pastrat destinatia initiala pana in 1986. In timpul demolarilor, destinatia ei s-a schimbat in depozit.
Recent, s-a transformat intr-o sala de fitness (!!), cu fatada complet modificata si de nerecunoscut. De sus, intr-adevar, forma alungita indica existenta unei sinagogi, dar fara indicatii si informatii precise, nu poate fi identificata ca atare.
Cat despre str. Andrei Barseanu, inainte vreme dadea in str. Theodor Sperantia, segmentata in 3 si redusa la o simpla alee in spatele blocurilor de pe bd. Unirii.
Tot in cartierul Dudesti exista si Templul Evreiesc Baron de Hirsch (sau Ahvat Şuloim), la intersectia strazilor Asău si Bradului. Strada Asău era celebra deoarece pe ea se aflase celebrul bordel Crucea de Piatra. In fotografia din 1985, templul este fotografiat din intersectia mentionata mai sus. Zona a fost demolata in intregime la scurt timp. O localizare actuala ar plasa Templul Baron de Hirsch aproximativ in perimetrul viran definit de bd. Unirii, bd. Octavian Goga, bd. Mircea-Voda si str. Nerva Traian. Tot aici s-ar gasi si fostul bordel.
Revenind mai spre centru, pe strada Take Ionescu, in apropiere de Pietele Amzei si Romana, se gaseste Sinagoga Yeshua Tova, zisa si „Podul Mogosoaiei”, datorita proximitatii de Calea Victoriei, pe vechea denumire, Podul Mogosoaiei.
Ridicata in 1827, este cea mai veche sinagoga din oras, inca functionala. De-a lungul istoriei, si-a schimbat infatisarea, fatada de la strada aparand mai tarziu. Redefinirea ulterioara a adus-o mai aproape de stilul modernist, asemanandu-se oarecum cu Templul „Credinta” din Dudesti.
Locuitorii zonei se obisnuisera cu aspectul ei cenusiu, dar sinagoga a fost renovata in anii 2007-2008, optandu-se pentru vopsirea neinspirata in gri a ornamentelor de piatra. Cel central reprezinta doi lei tinand placile cu cele 10 porunci.
Sinagoga Yeshua Tova se invecineaza, pe coltul strazii Take Ionescu cu bd. Magheru, cu o cladire apartinand Academiei de Studii Economice si este o prezenta discreta in peisajul aglomerat al centrului Capitalei.
