Calea Şerban Vodă – un sanctuar al istoriei Bucureştilor (II)

A doua parte a prezentării are în vedere tronsonul cuprins între bulevardul Mărăşeşti şi Piaţa Unirii. Pe măsură ce ne apropiem de centrul oraşului, clădirile devin tot mai vechi şi mai valoroase din punct de vedere arhitectural. În final ajungem la segmentul lipsă, demolat de Ceauşescu în vederea extinderii Pieţei Unirii – proiect faraonic.

Imediat dincolo de bd. Mărăşeşti avem o panoramă cu 3 clădiri de vârste şi stiluri foarte diferite:

După blocul art-deco există o stradă. Iată o perspectivă a clădirilor din unghiul opus:

Mergând puţin mai departe, vom constata că strada de care vorbeam ocoleşte în fapt un scuar, fiind inclusă în aşa-numita Piaţă a Concordiei. În interiorul arcului se află şcoala generală nr. 74 numită şi Ienăchiţă Văcărescu, fiind construită pe un teren aparţinând familiei Văcăreştilor şi dată în folosinţă în 1864:

La început era cunoscută ca „Şcoala de la Maidanul Dulapului”, având doar 3 camere. În timpul primului război mondial a fost folosită ca grajd şi depozit de gunoaie, pentru ca apoi să fie reconsolidată şi redimensionată. Aici au învăţat, printre alţii, renumitul matematician Grigore Moisil, precum şi epigramistul Cincinat Pavelescu.

Pe partea dreaptă, mergând spre Piaţa Unirii, se află un bloc art-deco cu 4 etaje:

Iar pe stânga, privind înapoi, există un şir de case vechi cu un singur cat, martore tăcute ale istoriei:

La colţul cu strada Principatele Unite se găseşte un imobil cu 3 etaje, construit în stil romanic, sediul unui centru social al Patriarhiei:

Iar pe colţul celălalt, privind înapoi spre bd. Mărăşeşti, există o vilă asemănătoare, cu 2 etaje, având la parter un atelier de croitorie:

O imagine panoramică am obţinut dintr-un loc aflat aproape de capătul actual al străzii, la mică distanţă de Piaţa Unirii. În fundal zărim un bloc de pe bd. Mărăşeşti:

Pentru a putea înţelege vechea configuraţie dinaintea demolării, voi posta un plan cadastral al zonei dinspre centru:

Pe dreapta către Piaţa Unirii, imediat după biserica Sf. Spiridon Nou, se deschidea strada Cuza Vodă, care se prelungea dincoace de bd. Dimitrie Cantemir (în prezent segmentul acesta nu mai există). Imaginea e din data de 25 febr. 1985:

Următoarea stradă pe dreapta se numea Bibescu Vodă. Fotografiile aparţin d-lui Cristian Popescu şi au fost publicate în lucrarea „Bucureşti – arhipelag”. Toate clădirile de pe partea dreaptă au dispărut în februarie 1986 (poza descrie situaţia la 9 oct. 1985):

Clădirea de pe stânga, din plan apropiat, a supravieţuit şi este ultima de pe actualul traseu al Căii Şerban Vodă, având o arhitectură de tip clasicist. Iată cum arată în prezent, văzută din sens invers, dinspre str. Bibescu Vodă:

O altă fotografie priveşte latura opusă, către biserica Sf. Spiridon Nou. În prim-plan e str. Bibescu Vodă, iar la capătul frontului de case începea str. Cuza Vodă, de care am vorbit (25 febr. 1985):

În fine, o altă imagine, dinspre intrarea Bibescu Vodă, scoate în evidenţă existenţa unei mici piaţete, folosită ca parcare pentru autoturisme, dar şi pentru autobasculanta care participa la demolări (Cristian Popescu – 9 oct. 1985):

Un alt autor care a imortalizat această zonă este Gheorghe Leahu, într-o acuarelă publicată în cartea „Bucureştiul dispărut”. Sunt printre ultimele case, de la numerele 10-14, din imediata vecinătate a Pieţei Unirii. Undeva în dreapta se zăreşte silueta Spitalului Brâncovenesc:

Acest adevărat muzeu în aer liber care este Calea Şerban Vodă mă fascinează şi mă-mpinge uneori să caut prin hrisoave. Ca un spectacol grandios, bătrâna stradă îşi dezvăluie pe rând misterele-i tulburătoare. Mă reculeg cu pioşenie la catafalcul caselor distruse într-un mod barbar şi mă înclin în faţa măreţiei celor ce le-au construit. Venind spre noi din vremuri de demult şi îndemnându-ne să conservăm cu grijă ce ne-a mai rămas, imaginea lor fantomatică e parcă un simbol şi o scânteie de speranţă.