… continuăm plimbarea printre rablele din Bucureşti.
Azi începem cu un ZAZ:
Maşinii ăsteia îi mai zice şi Zaporojeţ, după numele uzinei din oraşul ucrainean Zaporoje. ZAZ-ul ăsta e făcut după o maşină nemţească uitată la noi, NSU Prinz. Originalul s-a lansat în anii 60, dar replica s-a construit pînă la mijlocul anilor 90. Are motorul în spate. Dacă tot am pomenit de NSU, marca asta a fost cumpărată în anii 70 de catre Audi; înainte de asta NSU apucase să lanseze motorul Wankel pe modelul RO 80; în Bucureşti a existat un NSU RO 80, care a circulat pînă înspre anii 90…
Trecem acum la două Forduri. Un Cortina:
… au fost vreo 5 serii de Cortina, între anii 60 si 80. Acesta e din seria a treia, din anii 70.
Iată şi un Granada din seria a doua:
… nu mă prea dau în vînt după el; e doar un autoturism mare – şi atît; probabil e de pe la-nceputul anilor 80.
Însă maşina următoare este una dintre cele mai frumoase construite vreodată: Renault 16:
… ce maşină! S-a lansat în 65 şi s-a produs pînă în 80, fără să aibă prea multe modificări estetice; pur şi simplu, n-avea nevoie:
… ce formă! Cine credea că un hatchback poate arăta atît de bine şi poate deveni atît de copiat, de-a lungul anilor?
… dacă vi se pare pe undeva că aduce cu Dacia noastră 1300, e pentru că Renault a proiectat modelele 16 şi 12 cam în aceeaşi perioadă. Noi ne-am obişnuit să socotim Dacia 1300 ca pe-o maşină proastă, dar la sfîrşitul anilor 60 era ceva de capul ei.
Continuăm cu o maşină care nu prea sare în evidenţă, deşi mie îmi place:
… e vorba de Peugeot 505. I-a fost greu să înocuiască modelul 504, dar a făcut tot ce-a putut. S-a construit în anii 80 şi la-nceputul anilor 90.
Ne apropiem de sfîrşit – şi vedem una dintre maşinile secolului. Un Citroen 2CV, de prin anii 70-şi ceva:
N-au fost multe maşini care să fie cu adevărat legendare, simbolice. Au fost VW-ul broască, Austinul Mini, Renaultul 4, Fiatul 500, şi Citroenul ăsta. Cine n-a văzut filmele cu Jandarmul în care 2CV-ul condus de călugăriţele demente făcea cascadorii pe şosele? 2CV a-nceput să fie construit după război; francezii au renunţat să-l mai facă la sfîrşitul anilor 80.
Am promis că o să caut un Lăstun – şi am găsit. Aş putea să fiu rău şi să zic că Lăstunul nu e maşină, dar – de ce să mint? – în 1988, cînd l-am văzut prima dată, mi-a plăcut la nebunie:
Am văzut şi Lăstunuri tunate (era unul albastru, grozav, pe la IMGB) care arătau ca şi cum ar fi fost chiar maşini, ca să zic aşa.
Lăstunul – sau Dacia 500 – era tare mic; în spate avea două scaune ca dintr-acelea de autobuz, capitonate ce-i drept; avea schimbătorul de viteză la volan, ca Trabantul. A fost construit la Timişoara, la Tehnometal – nu-i de mirare că arăta ca o cutie de pus scrisorile-n ea…
… am rîs la zeci de bancuri cu Lăstunul; se spunea că nu ai cum să faci sex în Lăstun, pentru că n-aveai loc să ai o erecţie; iar dacă vedeai un Lăstun mergînd în zig-zag pe şosea, era pentru că i se schimbase motorul cu unul de la ştergătoarele de parbriz de la un Ford…
Articolele de dinainte:
