Hala Matache a redevenit celebră în ultima vreme. Motivul nu este activitatea din interior, ci tot mai probabila ei demolare. Despre proiectul lărgirii căii Buzești a scris colegul Popescu pe îndelete, iar cazul clădirii cu pricina a fost mediatizat pe larg în presă. Societatea civilă, atâta câtă este, a protestat. Aflăm mai nou că s-a decis păstrarea statutului de momument istoric (așa de ușor se poate pierde?) și că ar exista totuși o șansă ca această clădire să fie salvată – nu era prevăzută din start salvarea ei? Acum a fost descoperită pe traseul demolărilor?
Se remarcă astfel următorul fenomen. Avem una bucată clădire monument istoric. O ignorăm timp de 20 de ani, o lăsăm să fie sluțită fără milă prin renovări parțiale și complet neinspirate la exterior, iar în final, ne trezim că nu ne mai place, ba chiar ne încurcă și că mai bine o demolăm. De ce nu îngrijim și prețuim ceea ce avem? Suntem oare în stare să punem ceva mai bun în loc? Păi și atunci de ce?
Articol publicat pe blogul Idei Urbane
