Dincolo de zona Garii de Nord, in continuarea cartierului Grivita, se intind Bucurestii Noi, dupa cum indica si bulevardul principal. Este un cartier relativ nou, extins si modernizat in in anii comunismului. In aceasta zona am gasit ceva surprinzator, de care nu stiam pana acum. –>
La inceputul anilor ’60, cand Romania populara se redresase oarecum dupa al Doilea Razboi Mondial, a inceput constructia de locuinte muncitoresti. Un ansamblu de locuinte de inspiratie sovietica a aparuse deja in anii ’50 pe bd. Bucurestii Noi, ansamblu cu care Capitala RPR se mandrea pe ilustratele postale (foto de aici).
Ansamblul este alcatuit dintr-o serie de blocuri de joasa inaltime, dispuse simetric. Punctul central il constituie o cladire ce aduce un pic cu vechiul Teatru National. Este vorba de Cinematograful „Infratirea intre popoare”, un nume inept, insa care reflecta perfect ideologia proletara. In ilustrata de mai sus (anii ’60), cladirea este proaspat inaugurata.
„Bomba” a venit atunci cand, scotocind prin Arhivele Nationale, am dar peste un act important pentru istoria orasului. Decretul nr. 193/1971 al Consiliului de Stat al RSR atribuia scuarului din fata Cinematografului „Infratirea intre popoare” denumirea de Piata Karl Marx-Friederich Engels!
Asadar, am avut si in Bucuresti un loc public numit dupa parintii socialismului stiintific, asa cum era regula in toate tarile din spatele Cortinei de Fier. Karl Marx (dr.) si Friederich Engels (st.) au capatat, in anii hegemoniei URSS, statui peste statui, nume de strazi si piete in toti satelitii Uniunii Sovietice.
Decretul este semnat de Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, inca nedevenit intaiul Presedinte al Republicii pe atunci (evenimentul a avut loc trei ani mai tarziu, in 1974).
Foaia principala a Decretului, prinsa cu snur tricolor intr-o mapa ingrijita purtand pe ea stema socialista, are si o anexa. In anexa, este desenata in tus configuratia simplificata a zonei, ca suport pentru textul decretului.
La mijlocul anilor ’60, Piata Marx-Engels era un loc linistit si anost, aflat la margine de Bucuresti. In spatele nou-construitelor blocuri erau aceleasi case taranesti, aceleasi cocioabe si acelasi stil de viata atat de detestat de autoritatile vremii. Desi scuarul central purta un nume pompos, zona tot una periferica ramanea.
In prezent, zona este mult mai aglomerata. Pe langa valurile succesive de constructii socialiste ulterioare blocurilor din anii ’60, au aparut si constructii moderne. Aglomeratia in trafic tine pasul cu zilele noastre, dar cel mai important, Piata Marx-Engels si-a pierdut numele.
Dupa ce, in baza deciziei Guvernului Romaniei, s-a infiintat in 1990 Teatrul Masca, acestuia i-a fost atribuit vechiul sediu al Cinematografului „Infratirea intre popoare”, cazut in paragina. In anii recenti, au inceput renovarile la cladire, aceasta fiind si tema de campanie electorala in colegiul respectiv.
In prezent, fosta Piata Marx-Engels se lauda cu fatada renovata tipator a Teatrului Masca, un loc de joaca pentru copii, pavele ieftine care au inlocuit asfaltul si borduri „de unica folosinta”. In spatele ansambului de factura sovietica, aceleasi cocioabe, dintre care unele au capatat termopane si izolatii termice cu impact coloristic extrem asupra fatadelor. Traiasca lupta de clasa!
