( articol scris in 15.01.2011)
Fireste, azi e ziua lui Eminescu, ar trebui sa vorbim despre el.
Insa ieri, a fost 14 ianuarie si se implinesc 70 de ani de cand Antonescu l-a vizitat pe Hitler iar „statul legionar” si-a inceput pierzania in istorie printr-un decret des mentionat – 314 din 14.01.1941 – dar niciodata expus si in continut. Pentru ca evenimentele din urma cu 70 de ani sunt strans legate de Fortul 13 de la Jilava, va ofer niste imagini din acest monument istoric …
Dar stati! Acest loc (am mai spus asta cand vorbeam de fortul Kitila), care este atat de imbibat de o istorie crancena, NU ESTE monument istoric din punct de vedere legal! Abia acum se intocmeste o documentatie care sa justifice includerea in lista monumentelor istorice.
Cine strabate astazi acest spatiu o poate face linistit dar inevitabil incarcat de atmosfera apasatoare pe care o induce ideea ca mii de vieti au fost strivite, pe drept sau nedrept, intre aceste ziduri. Unii au fost izolati, altii au avut celule doar pentru ei dar toti au fost, cu siguranta, striviti de acest mediu.
Daca depasesti starea apasatoare inerenta unei astfel de vizite poti sa incapi sa te uiti la detaliile care fac din acest ansamblu o formidabila constructie, realizata uimitor de repede avand in vedere tehnicile folosite. Fabrica de ciment de la Braila a functionat la inceput full-time pentru a procura materia prima pentru liant, fabrici de caramida au avut comenzi nesfarsite pentru miile de metri cubi de material care au intrat aici iar mesterii … Nu stiu cati or fi lucrat dar executia zidariei este impecabila si arata ca nu degeaba calificarile profesionale la care azi ne uitam de sus, in urma cu 130 de ani erau „arte si meserii”.
Nici n-as vrea sa indraznesc sa compar performanta realizarii un astfel de fort cu „performanta” taierii panglicii pentr 10 km de autostrada facuta in camp ….
Revenind la Antonescu, acesta nu numai ca a fost incarcerat aici dar a si fost executat la Jilava. „Cel ce ridica sabia de sabie va pieri” e o afirmatie plina de adevar. Caci tot aici, in noiembrie 1940, legionarii au exterminat ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Jilava ) pe cei care-i exterminasera pe niste „camarazi” iar dupa rebeliunea izbucnita in 21 ianuarie 1941, insotita de alte exterminari ( http://www.jewishfed.ro/fcer/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=409:rebeliunea-i-pogromul-legionar-din-21-23-ianuarie-1941&catid=88:articole-prezentari-de-carti-recenzii&Itemid=147ianuarie-1941&catid=88:articole-prezentari-de-carti-recenzii&Itemid=147 ), Antonescu dispusese exterminarea lor … O fi corect sa vorbesc de Ion Antonescu? E voie?
Acum nu mai poti fi sigur daca poti sa spui sau sa cercetezi anumite lucruri ce tin de istoria relativ recenta. Gretoasa mi s-a parut atitudinea fata de Ion Cristoiu si Eugenia Voda care au fost apostrofati de niste domni si de niste doamne pentru ca au dezbatut profilul persoanei Zelea Codreanu (http://www.youtube.com/watch?v=LXaQt-NgTFE&feature=player_embeddedbedded ) ocazie cu care dl. Cristoiu (fata de care am totusi rezerve in ce priveste caracterul domniei sale) a insinuat ca Zelea Codreanu ar fi fost un personaj „romantic”. Cine nu cunoaste reprezentarile acestuia in publicatiile vremii – fotografie, grafica – sau nu vrea sa inteleaga termenul ar putea sa fie ofensat. Insa telectualii care au semnat un protest fata de emisiune banuiesc ca inteleg sensul termenului ca doar si lui Che Guevara i s-ar putea pune o astfel de eticheta.
Rau mi-a cazut insa articolul lui Nicolae Manolescu caci o astfel de atitudine imi refuza mie, cetatean, dreptul de a afla pareri despre subiecte controversate, altele decat cele care au o stampila „conform cu versiunea oficiala”, altele decat cele pe care altii inaintea mea decid daca pot fi aflate si de gogomanul de mine. Gasiti acest atentat la liberatea de opinie la: http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/O_emisiune_TVR_care_nu_trebuia_difuzata_7_388231175.html
Detest ideea ca trebuie sa vorbim numai despre lucruri ce sunt filtrate de o forma de cenzura, cu atat mai mult cu cat Cristoiu invoca cercetari personale ale documentelor vremii, cercetari extinse in ani si care i-au generat o concluzie proprie asupra unui personaj istoric, concluzie cu care poti sau nu poti fi de acord atat timp cat ai posibilitatea s-o cunosti. Cu ce drept imi interzice mie dl Manolescu sa aflu despre aceasta interpretare a istoriei?
Revenind la Eminescu ar trebui sa-mi pun cam aceeasi intrebare. Pe cand o sa ajungem ca diversi distinsi domni si doamne sa ne interzica sa vorbim despre acesta pe motiv ca a fost un xenofob notoriu? Caci acceptand sanctiunea incasata de dna Eugenia Voda, acceptand pozitia unor „detinatori ai adevarului oficial”, nu facem decat un mare pas catre a inghiti o cenzura pe care am mai trait-o, cu alte (eventual) directii ideologice, dar pana la urma cu acelasi gust dezagreabil al incarcerarii cunoasterii si expresiei libere.
Inchei cu o poza pe care m-as fi gandit s-o numesc „La Jilava nici nu stiu cat de mic incep sa fiu”
autor-ADRIAN CRACIUNESCU
